Megapachetul anticorupţie aflat la a patra versiune a fost dat publicităţii joi, 6 martie. O dată istorică, de la care pot crede cetăţenii că guvernul a început lupta dreaptă cu corupţia, flagelul societăţii româneşti, prin adoptarea legislaţiei care va stârpi de acum încolo orice urmă de corupţie din România. Cele 147 de pagini de document anticorupţie par însă să aibă o altă misiune şi anume: ocolirea cu orice preţ a subiectului corupţie, oferind în schimb o sumă generoasă de reglementări precum transparenţa informaţiilor referitoare la obligaţiile bugetare restante, prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice ori statutul funcţionarului public. Miezul fierbinte al proiectului anticorupţie: conflictul de interese este definit astfel: parlamentarii nu pot avea funcţii de conducere în societăţile comerciale, dar pot fi acţionari şi îşi pot păstra afacerile în familie, consilierii locali au liber la afacerile private, iar cercurile de interese devin legale, atât autohtone cât şi europene. Toate acestea, în vreme ce directorul SRI tranşează net în faţa Parlamentului că ameninţările la siguranţa naţională sunt corupţia şi starea economică, Lordul Robertson, prezent şi el la Bucureşti, ne cere să rezolvăm problema corupţiei înainte de NATO, pentru ca să nu mai amintim starea generală din România unde corupţia a fost ridicată la rang de religie în stat cu din ce în ce mai mulţi adoratori. Iar acest amânat pachet anticorupţie ce se vrea literă de lege pentru exterminarea acestui flagel care este corupţia nu este decât o biblie în plus pentru guvernanţii rămaşi atei la singura religie pe care ar trebui să o respecte: legea României. Pachetul anticorupţie este apreciat ca un proiect ciuntit şi ineficient, cu prea multe portiţe de scăpare pentru viitoarele derogări de la legi pentru a fi luat în serios. În plus, se încearcă să se înghesuie într-un singur text mai multe proiecte în speranţa că astfel guvernul le va ţine în Parlament în forma dorită, fără ca Opoziţia să reuşească să le modifice. Prin includerea în pachetul anticorupţie a unor prevederi care nu prea au multe în comun cu subiectul în cauză (corupţia), se modifică haotic o serie de legi aflate deja în vigoare chiar şi Codul Penal, situaţie care în final ar putea permite "escrocilor de geniu" aşa cum îi numea Radu Timofte, directorul SRI, pe artizanii FNI să poată lovi în continuare în societatea, cetăţenii şi instituţiile statului, cu grave atingeri economiei naţionale în condiţiile în care Alianţa Nord-Atlantică are nevoie din partea României de un sistem economic viabil care să nu îşi bazeze eficienţa exclusiv pe eticheta de economie pe piaţa viabilă recent promisă de americani. În raportul SRI scrie negru pe alb că majoritatea cazurilor de siguranţă naţională semnalate de SRI au trecut de instanţe fără ca personajele implicate să fie pedepsite, iar Timofte a declarat de la tribuna Parlamentului că a fost nevoie de intervenţia sa personală la procurorul general Joiţa Tănase pentru a opri eliberarea unor arestaţi tocmai în ideea de a prezenta cât de departe ajung tentaculele corupţiei în România şi cât de dificilă este misiunea de luptă anticorupţie atunci când este luată în serios şi nu muşamalizată prin pachet anticorupţie. Amânată propagandă, acest pachet anticorupţie este încă un tom în care, însă, acum, însăşi legea devine monedă de schimb pentru perpetuarea corupţiei, apar chiar noi instrumente de corupţie un exemplu în acest sens fiind grupul de interes economic, instituţie acreditată să exercite un lobby intens şi participarea politicienilor nu este restricţionată. Situaţie în care marea evaziune fiscală, mita în justiţie şi ameninţările de tip FNI nu pot decât să înflorească optimist în acest început de martie prinzând rădăcini şi mai puternice acum după acest stimulent intitulat pachetul anticorupţie în fond o doză serioasă de îngrăşăminte menit să înflorească şi mai tare corupţia.