În ultimele luni se tot discută despre un război cu Irakul. Fapt fără precedent în istoria modernă, luările de poziţii pro şi contra, adeziunile, pregătirile, planurile, motivele, operaţiunile militare şi diplomatice, termenele estimative, modul de desfăşurare a campaniei militare, gestionarea ţării după război, în marea lor majoritate sunt publice. Se pare că global ne democratizăm. Zic, se pare, că în realitate nu este aşa: majoritatea popoarelor nu doresc războiul în general şi acesta în special, dovadă fiind sondajele de opinie. Dar guvernanţii îl doresc şi războiul va avea loc. Nu contează conduşii, contează conducătorii. De unde se vede că mentalitatea nu s-a schimbat în ultimii 4000 de ani, de la primul Imperiu Babilonian al lui Nimrod. Ironia soartei, Irakul este pe aceste pământuri.
     Cauzele războiului sunt multiple şi artificiale. Se invocă deţinerea de arme chimice, biologice, nucleare de către Irak, de parcă nu multe state posedă asemenea arsenal, dar inspectorii ONU n-au găsit aşa ceva. Sau apartenenţa la terorismul mondial, de parcă nu toată istoria umană este străbătută de terorism. Sau dictatura lui Saddam, de parcă nu sunt destule dictaturi pe glob. Sau că Statele Unite ar vrea petrolul irakian, de parcă n-ar fi destule companii transnaţionale cu capital majoritar american care operează în zonă. Sau că fostul preşedinte Bush n-a putut să-l îndepărteze pe Saddam în 1991 şi o va face fiul său, actualul preşedinte american, de parcă Statele Unite ar fi conduse de un singur clan. Şi altele de acest fel, care sunt pentru mass-media şi popoare. Realitatea este că acest război face parte din planul globalizării planetei. Adică, până la sfârşitul acestui secol, trebuie să avem Statul Unic Mondial pe Pământ. În anul 2079 punctul echinocţiului de primăvară trece din constelaţia Peşti unde este în prezent, în constelaţia Vărsător. O nou eră din cer căreia îi corespunde o nouă eră pe Pământ. Aşa a fost acum 2000 de ani, aşa a fost şi acum 4000 de ani, tot aşa acum 6000 de ani, aşa este şi în prezent, indiferent dacă vrem noi sau nu. Ştafeta a preluat-o Statele Unite. Acum ele sunt pe creasta valului dar, ca orice val: unul vine, altul pleacă şi mileniile se scurg. Statele Unite nu rezolvă nimic fără Europa şi Rusia. De aceea sprijinul nostru este esenţial şi se pare că am înţeles acest fapt.
     Viitorul Stat Unic Mondial va fi democratic, de aceea la ora actuală trebuie eliminate dictaturile de la conducerea ţărilor şi înlocuite cu democraţia parlamentară. S-ar putea rezolva criza irakiană şi fără război, prin plecarea lui Saddam de la conducerea ţării şi instaurarea unui regim ales democratic. Adică aşa cum s-a procedat în Afganistan, sau la noi în 1989. Urmează transformarea în state democratice a Coreii de Nord (şi alipirea cu Sudul), Cubei, Libiei şi foarte presant cea a iminentului Stat Palestinian care va înlocui prezenta Autoritate Palestiniană. Actualele regate din Siria, Iordania, Arabia Saudită, Kuweit, Emirate, Maroc şi sudul Asiei vor urma. Aceste state sunt musulmane, de aceea se pare că se ciocnesc două civilizaţii: cea creştină cu cu cea musulmană, de parcă n-ar crede amândouă în acelaşi Dumnezeu (musulman de la muslims = creştin). Hungtington şi Said greşesc când afirmă că avem parte de ciocnirea civilizaţiilor: creştină, musulmană şi daoistă (chineză). Însă avem parte de drumul spinos al Globalizării. Toate aceste aparente, false ciocniri fac parte din fenomenul Globalizării Pământului. Avem o singură civilizaţie pe Pământ, cea umană, cu diferenţele respective între popoare. La fel, avem o singură specie şi rasă umană pe Pământ. Dar există alte civilizaţii pe planetele extrasolare aparţinând stelelor vecine nouă. Numai în acest context se poate vorbi de ciocnirea civilizaţiilor.
     Problema îngrijorătoare nu sunt ţările musulmane şi Orientul Mijlociu. Ele vor deveni democratice în cel mult 30 de ani. Până în anii 2015 - 2020 Uniunea Europeană va ajunge să înglobeze Ucraina, ţările până la Marea Caspică şi Caucaz, Turcia, Israelul, Statul Palestinian, eventual Siria şi toate ţările din Africa de Nord, Marea Mediterană devenind "Mare Nostrum" ca pe vremea Imperiului Roman; şi va avea un parteneriat strategic cu Rusia. Cartea spinoasă a Globalizării se va juca în Asia, mai bine zis cu China. După anul 2010 China va deveni prima putere economică a lumii şi centrul politicii mondiale se va muta în Asia - Pacific. China nu este o ţară democratică, ea având numai un singur partid la putere. Globalizarea Pământului nu se poate face numai prin democratizarea vieţii sociale a Chinei. Cu Rusia a fost uşor, cu China cum va fi ? Actualul regim este tolerat de Occident, fiindcă ţine în frâu poporul şi religia. Azi, nimeni nu riscă să destabilizeze China, chiar şi de dragul Globalizării. Fiindcă acolo este un popor de 1,3 miliarde de oameni cu o singură religie dominantă (daoismul), chiar dacă sunt nuanţe de budism, sintoism şi confucianism. Un popor ordonat ca germanii, de numai aprox. 50 milioane (atunci), au cucerit totul de la Canalul Mânecii şi până la Volga, din Norvegia şi până în Africa de Nord. Dar chinezii, azi, cu 1,3 miliarde de oameni? De aceea se lucrează în prezent la ceea ce se poate lucra, adică la democratizarea ţărilor din jurul Chinei. Cazul Irakului şi Coreii de Nord sunt elocvente, al Afganistanului este prezent, al Iranului a trecut.
     Donald Rumsfeld, secretarul apărării al Statelor Unite, a afirmat recent că Franţa şi Germania sunt vechea, batrâna Europă, adică Europa trecută, iar noi, Estul, suntem prezentul. Aceasta este propagandă ieftină, ca să obţină sprijinul necondiţionat al Estului pentru acţiunile lor, ceea ce s-a şi întâmplat (vezi declaraţia grupului de la Vilnius). Europa unită este şi va fi condusă de axa Paris- Berlin şi tandemul Germania - Franţa este şi va fi capul UE, cel puţin până la admiterea Rusiei. Anglia, în loc să se alăture Continentului, s-a încleştat de pulpana Americii de parcă ar fi un stat al ei. Bismark le-a spus germanilor: "Dacă auzi paşii Domnului, prinde-te de pulpana Lui şi mergi mai departe". Aşa fac englezii acum, dar Statele Unite nu sunt "Domnul" (adică Dumnezeu). Germania şi Franţa totdeauna au avut relaţii excelente cu China. Şi astfel să nu ne trezim în viitor cu două axe paralele: Statele Unite - Rusia şi UE- China. Oricum, Globalizarea se va realiza.
     În altă ordine de idei, democraţia este în avantajul popoarelor chiar dacă generează corupţie şi hoţie. În regimurile dictatoriale acestea sunt şi mai mari. Mai mult decât atât, în statele dictatoriale poporul este la cheremul conducătorilor şi cazul cel mai elocvent este al Coreii de Nord unde au murit de foame până acum în jur de 2 milioane de oameni. Spuneţi şi dumneavoastră, aceia pot fi numiţi conducători? Oare am uitat cum am dus-o şi noi până în 1989 ? De aceea viitorul Stat Mondial democratic este în avantajul popoarelor. Problema este să nu se alunece spre tiranie.