Zilele trecute, locuitorii din satele Buninginea, Gheduleşti şi Morăreşti aparţinând comunei Ciuruleasa, au protestat împotriva unei firme particulare venită tocmai din Caraş Severin (oare pe acolo nu sunt păduri sau autorităţilor respective nu-şi bat joc de ele ca pe la moţi?), care le strică drumurile în aşa hal încât devin impracticabile. Ziarul "Unirea" a relatat pe larg despre acest lucru şi prin urmare nu are rost să mai reproducem nici măcar rezumativ ceea ce s-a întâmplat. Personal am avut o strângere de inimă aflând ce se petrece acolo, cu atât mai mult cu cât sunt din fericire sau din păcate fiul acestei comune străvechi. Domnilor administratori ai judeţului, ceea ce s-a întâmplat în aceste sate este o ilustrare perfectă a ceea ce se întâmplă de la revoluţie încoace în întreaga zonă a Munţilor Apuseni. O dată că drumurile sunt execrabile, demne de evul mediu timpuriu, că pentru a ajunge la centrul de comună sau la Abrud pentru a-şi face cumpărăturile sau copiii pentru a ajunge la şcoală sunt obligaţi să străbată hârtoapele, desfundăturile, drumurile mocirloase, să îndure o adevărată golgotă. Nu spune nimeni că nu s-au cheltuit fonduri pentru a le repara dar, niciodată definitiv şi ca lumea, dar prin potracării care le-au înlesnit mafioţilor şi hoţilor de păduri să vină şi să le prade, le-au transformat prin utilajele grele de cărat buşteni, într-un adevărat iad. Şi culmea sunt situaţii în care pădurile decimate aparţin oamenilor, dar fie din somnolenţă sau birocraţie cei puşi să aplice Legea 1/2000 n-au fost încă capabili să o facă. Care va să zică, moţii sunt traşi de două ori pe sfoară: o dată că drumurile lor sunt mizerabile, intrând până la genunchi în bălţile lor, a doua oară că li se fură cu acte în regulă un drept al lor. Adică vin străinii şi le taie pădurile, iar lor le rămân doar cioatele şi doborâturile de vânt. Moţii se simt şi batjocoriţi în onoarea şi demnitatea lor, dar şi prădaţi de lotrii noilor vremuri.
     Mi se pare firesc ca moţii nemaiputând îndura furtişagul, batjocura, să se revolte. Nu au făcut-o ce-i drept în mod legal dar asta nu înseamnă că nu au dreptate. Am rămas cu un gust amar sau lihod cum ar zice baciul ciurulesean, când am luat cunoştinţă de ancheta intreprinsă de Poliţia din Abrud în legătură cu starea încordată de lucruri din aceste sate cu drumurile maltrate de tafurile şi trailerele firmei private din Caraş Severin, acuzându-l pe primarul comunei de instigare la protest. Domnilor care conduceţi destinele acestui judeţ, fiţi pentru numele lui Dumnezeu, mai echilibraţi, mai flexibili şi mai înţelegători cu ofurile şi cu durerile oamenilor de aici. Sigur că un protest de masă trebuie autorizat, dar de ce nu ne întrebăm cum de s-a ajuns aici sau măcar să nu se mai repete astfel de situaţii. Când omului îi ajunge cuţitul la os îşi ia lumea în cap şi cere socoteală. Cică, primarul comunei prezintă denaturat situaţia. Daţi-mi voie să nu cred acest lucru. Ştiu prea bine, am bătut în lung şi-n lat per pedes apostolorum aceste drumuri jalnice. Atât fostele, cât şi actualele autorităţi au fost şi sunt interesate doar de exploatarea pădurilor, mai aruncă ici-colo câte o remorcă de balast ca să nu rămână tafurile înţepenite. Oare Horea şi iobagii lui trebuiau să ceară autorizaţie de la Viena pentru a-şi primi drepturile, de a se răscula? Oare Avram Iancu trebuia să aibă OK-ul lui Frantz Josef pentru a se elibera de opresiunea habsburgică? De bună seamă, erau alte vremuri, dar nu ne împiedică nimic să judecăm lucrurile cu mai mult discernământ şi mai ales în spiritul legilor, al dreptului la viaţă a acestor oameni năpăstuiţi, care în plin secol XXI se văd izolaţi pe propriile lor ţarini. Să fim mai deschişi la minte şi mai oneşti cu semenii noştri mai ales când au dreptate. Din păcate însă, legea e făcută întotdeauna pentru cei puternici!