•Pe parcursul anului trecut au fost eliberate concedii medicale care însumează 187 de ani!
     O situaţie mai puţin dorită se înregistrează de circa două săptămâni la Cugir: deoarece societatea Cugir SA nu a virat până ieri sumele cuvenite pentru luna februarie 2003 la CAS Alba, medicii de familie din Cugir au primit în această lună, de la Casa de Asigurări de Sănătate Alba, liste cu asiguraţii din care lipseau absolut toţi salariaţii de la uzina din localitate. În consecinţă, de circa două săptămâni, medicii de familie refuză sau percep taxe pentru consultarea pacienţilor proveniţi din rândurile salariaţilor de la Cugir SA. Directorul SC Cugir SA, ec. Cornel Dârjan, s-a arătat extrem de nemulţumit vizavi de lipsa de concesie a medicilor de familie din oraş, în condiţiile în care miercuri, 12 martie, a virat deja în contul Casei de Asigurări Alba 2,9 miliarde lei - contribuţia angajaţilor şi 2,9 miliarde de lei contribuţia unităţii la fondul de sănătate pentru obţinerea vignetelor. Referindu-se la o situaţie mai puţin obişnuită, directorul Dârjan ne-a declarat că anul trecut au existat cazuri de concedii medicale acordate de medicii de familie, concedii în care unii salariaţi ai uzinei erau de fapt plecaţi în străinătate, la muncă sau în alte părţi, pentru a-şi rezolva propriile probleme. În prezent, în unitate se derulează o anchetă internă, coroborată cu cea a poliţiei, pentru stabilirea veridicităţii concediilor medicale date de medici. Potrivit unui bilanţ întocmit pe anul 2002, la SC Cugir SA, 4148 persoane au avut un număr de 36.477 zile de concediu medical plătite de uzină cu 7,439 miliarde de lei. În cursul aceluiaşi an, 2022 de persoane au avut 31.799 zile de concediu medical, concedii suportate prin CAS în valoare totală de 5,247 miliarde de lei. În primele trei luni ale anului 2003, 455 de persoane au avut deja un număr de 3965 zile de concediu medical, cu aproape un miliard de lei cheltuieli suportate de Cugir SA. Dr. Marin Modoeanu, directorul Spitalului orăşenesc Cugir, a declarat că a avut marţi, 11 martie, o discuţie cu medicii de familie fără să se ajungă însă la nici un compromis, deoarece aceştia au declarat că "vor respecta întocmai legea". În încercarea de a veni în sprijinul populaţiei, măcar pentru o scurtă perioadă de timp, unele cazuri speciale au fost tratate în spital, în regim de urgenţă. "Dar, dacă nici pentru luna martie SC Cugir SA nu va plăti CAS-ul la timp, vom intra din nou în acest cerc vicios şi ne vom confrunta cu aceleaşi probleme" a declarat directorul Modoeanu. Căutând o ieşire din această situaţie, directorul Dârjan ne-a declarat că sumele pe care le achită anual la CAS Alba, ajung pentru angajarea pe lânga Cugir SA a unor medici plătiţi direct de firmă, care să asigure asistenţa medicală necesară salariaţilor. În prezent, conducerea Cugir SA este în căutarea căilor legale de punere în aplicare a acestei soluţii.

---

Luptător anticomunist şi reformator
     Pe 21 februarie avea loc la Belgrad un atentat nereuşit asupra premierului sârb Zoran Djindjici. Pe 12 martie, la ora locală 12.45 (ora României 13.45), Djindjici este împuşcat în curtea clădirii guvernului sârb de către un lunetist şi moare la spital după o jumătate de oră. Puţin mai târziu, este desemnat un premier interimar în persoana lui Nebojsa Ciovici şi este declarată stare de urgenţă în Republica Serbia şi Muntenegru, precum şi doliu naţional de trei zile în memoria celui dispărut. Comunitatea internaţională este şocată, ţările vecine Serbiei, printre care şi România, îşi iau măsuri de securitate suplimentare la graniţă, în vreme ce întreaga lume asistă la rememorarea chestiunii iugoslave, dat fiind că autorii asasinatului fac parte dintr-o grupare militară sârbă care vor să readucă haosul la Belgrad, iar criminalul este un fost comandant de poliţie, Milorad Lukovic, în prezent conducătorul unei grupări mafiote. Zoran Djindjici, născut în 1952, avea studii de filosofie şi un doctorat în Germania, iar în 1989 a înfiinţat Partidul Democrat, al cărui lider a fost din 1994. În 1996 a fost desemnat primul primar necomunist al Belgradului, iar în timpul bombardamentelor NATO din 1999 s-a refugiat în Muntenegru, după ce a aflat că numele său se găseşte pe lista celor ce urmau să fie asasinaţi de oamenii lui Miloşevici. Zoran Djinjici este cel care, alături de preşedintele Iugoslaviei, Vojslav Koştuniţa, l-a predat pe Miloşevici Tribunalului de la Haga, în iunie 2000, măsură discutată de membrii cabinetului, partidului şi chiar de opinia publică. După acest gest, Djindjici a fost în centrul atenţiei ca unul dintre demolatorii Iugoslaviei, deoarece împreună cu preşedintele republicii Muntenegru a format o uniune "lejeră" între cele două republici, plan materializat în desfiinţarea Iugoslaviei ca stat şi apariţia Uniunii Serbia-Muntenegru. Hotărâre care l-a costat pe Koştuniţa preşedinţia, deoarece Iugoslavia nu mai există, iar la conducerea noii republici a fost ales un muntenegrean. Prin asasinarea lui Djindjici, statul construit pe cadavrul fostei Iugoslavii a demonstrat că nu este pregătit de democraţia pe care premierul a încercat să o impună prin formarea unui guvern de tehnocraţi pentru implementarea reformelor economice. Lupta lui Djindjici pentru putere l-a costat însă amânarea instalării democraţiei în regiune şi în cursa pentru impunerea sa pe scena politică, a ignorat un aspect esenţial al lumii post-iugoslave: crima organizată care şi-a găsit un teren propice în contextul războiului uitat din Balcani.

---

Proiectelor comunitare derulate prin AJOFM
     Din 31 martie a.c., în fiecare oraş sau municipiu din judeţul Alba numărul şomerilor va creşte cu 100-150, până în 200 de persoane. Respectivele persoane nu fac parte din cohortele de disponiblizaţi, prevăzute expres pentru anul în curs, ci sunt din categoria celor care au fost angajaţi de primării pentru proiecte comunitare şi plătiţi prin fonduri ale AJOFM Alba. Potrivit informaţiilor furnizate de directorul AJOFM Alba, ec. Aurel Suciu, încetarea plăţilor pentru aceste contracte s-a făcut în contextul în care, la nivel naţional, s-au redus drastic fondurile pentru proiectele comunitare. Directorul Suciu ne-a precizat că această posibilitate de angajare a şomerilor, la primării, prin proiecte comunitare, exista încă din luna martie a anului trecut, când 70% din salariu era suportat din bugetul AJOFM iar restul de primării. Deoarece primăriile nu s-au prea înghesuit să suporte restul de salariu, avalanşa de cereri în acest sens a venit abia din luna octombrie 2002 când, printr-o modificare a legii, AJOFM-ul suporta 100% salariile angajaţilor în proiecte comunitare. Potrivit legii, respectivele contracte puteau fi încheiate pe termen de maxim un an de zile. În acest sens, unele dintre primării au încheiat contracte de muncă pe două, trei până la maximum 6 luni. După calcularea bugetului pe 2003, AJOFM Alba a ajuns la concluzia că nu mai poate suporta financiar aceste cheltuieli decât până în 31 martie a.c. În concluzie, pe adresele primăriilor din judeţ au sosit înştiinţări pe această temă, cu recomandarea ca salariaţiilor să li se dea preavize din timp, conform noului Cod al Muncii. În concluzie, de la 31 martie, judeţul Alba se va "îmbogăţi" cu un lot nou de şomeri, în medie cam 1500. Asta fără a mai pune la socoteală pe însoţitorii persoanelor cu handicap, care vor ieşi din plata AJOFM la sfârşitul lunii aprilie a.c. Potrivit informaţiilor furnizate de directorul AJOFM Alba, Aurel Suciu, bugetul pe anul 2003 pentru judeţul Alba a fost axat îndeosebi pe efortul financiar presupus de "veniturile de completare" care trebuie achitate, timp de doi ani de zile, disponibilizaţilor din industria de apărare şi din sectorul minier. Din această cauză, numărul celor angajaţi prin proiecte comunitare s-a redus de la 800 anul trecut, la 470 anul acesta. Dacă după eventuala rectificare de buget din vară, va mai "pica" ceva pentru proiectele comunitare, reangajările vor putea fi reluate. Directorul Suciu a precizat că, în alternativă, pentru primării există şi alte oferte ale AJOFM-ului, respectiv facilităţile la angajarea persoanelor peste 45 de ani, a tinerilor proveniţi din casele de copii etc.

---

     Declaraţia domnului Marcel Simion, liderul PNŢCD Alba, că PSD ar urmări desfiinţarea opoziţiei prin construcţia unui partid-stat nu are nici un fel de susţinere în realitate. Partidul Social Democrat a afirmat întotdeauna că exerciţiul democraţiei presupune existenţa sine qua non a unei opoziţii puternice, care să ofere electoratului o alternativă convingătoare în exercitarea puterii. Garantul acestei aserţiuni este însăşi Constituţia României.
     Ceea ce nu înţeleg liderii ţărănişti, liberali sau pedişti este că nu partidul de guvernământ are misiunea să construiască o asemenea opoziţie ci ei înşişi. După 13 ani de democraţie electoratul român a învăţat să discearnă între demagogia sforăitoare, găunoasă, a partidelor care au guvernat ţara în perioada 1996-2000 şi platforma economică a social-democraţiei, transpusă atât de generos în practică în ultimii doi ani, cu rezultate benefice evidente în toate domeniile. Rezultatele economice remarcabile, crearea unui sistem eficient de protecţie socială, anularea vizelor pentru spaţiul Schengen, intrarea în NATO, stabilirea unei date ţintă pentru admiterea în UE - 2007 - dincolo de existenţa firească a unor probleme încă insurmontabile - demonstrează că s-au făcut în sfârşit paşi foarte importanţi în direcţia obţinerii prosperităţii generale.
     Acesta este motivul pentru care PSD continuă să conducă absolut în sondaje, iar partidele istorice şi PD să rămână la periferia opţiunilor electoratului. Nu făcând gălăgie şi criticând de-a valma tot ce iniţiază guvernul aduce audienţă unui partid. Că toate aceste critici sunt politicianiste o dovedesc aprecierile unanime ale unor analişti şi agenţii internaţionale de evaluare, care prevăd deja pentru România un rol de prestigiu în economia europeană. Agenţia americană de evaluare financiară Standard & Poor's a îmbunătăţit cu câteva zile în urmă de la "B plus" la "BB minus" ratingul României la datoria pe termen lung în valută, şi de la "BB minus" la "BB" calificativul pentru datoria pe termen lung în moneda naţională. Asemenea calificative vor atrage un plus consistent de investiţii străine, investiţii încurajate de calificativul de "economie de piaţă funcţională" pe care SUA îl acordă României la 10 martie 2003.
     Un alt semnal extrem de încurajator că succesele economiei româneşti sunt receptate corespunzător este faptul că Divizia Economist Intelligente Unit (EUI) a grupului The Economist şi-a revizuit în sens pozitiv previziunile referitoare la evoluţia economiei româneşti. Potrivit prestigiosului institut britanic, rezultatele economice ale ultimilor doi ani de aplicare a reformei în ţara noastră permit ca în 2003 creşterea economică să fie de 4,9% iar a PIB de 5,3%. În ceea ce priveşte evoluţia veniturilor din industrie şi servicii, EUI estimează o creştere de 7,8% şi un avans de 7% faţă de 4,1% în acest an. Referitor la inflaţie, raportul EUI anticipează o rată de 13,7% la sfârşitul lui 2003 şi 11% la finele lui 2004. Pe fondul unor evoluţii solide a investiţiilor, deficitul de cont curent va fi de sub 5% din PIB în 2003 şi sub 4,5% la sfârşitul anului 2004.
     În urma acestei analize celebrul institut englez anticipează că, chiar dacă popularitatea Guvernului Năstase se va diminua puţin pe fondul derulării unor reforme restrictive, actualul partid de guvernământ va câştiga alegerile din 2004. Nu o spunem noi, domnule Marcel Simion, o spun profesionişti ai prognozelor. De aceea electoratul nu poate trata cu seriozitate, şi nici nu o face, nesfârşitele acuze aduse de opoziţie că partidul de guvernământ falimentează economia prin măsurile de reformă iniţiate. Modificaţi discursul politic, oferiţi o platformă credibilă, intraţi în secolul XXI şi veţi obţine audienţă politică. Abia atunci electoratul şi guvernanţii vă vor asculta cu atenţie şi veţi dobândi consideraţie. Este greu să recâştigi încrederea unui popor care, după ce v-a dat votul, a fost obligat să îndure cele mai grele privaţiuni din perioada postdecembristă, coroborate şi cu diminuarea alarmantă a prestigiului internaţional al României. Aceasta pentru că în locul responsabilităţii politice, actul de guvernare a fost dominat de amatorism, incultură economică şi subordonat pe faţă clientelismului de partid. Seducţia social-democraţiei, respectiv menţinerea în opţiunile populaţiei este rezultatul responsabilităţii cu care PSD îşi respectă angajamentele electorale.
     Slăbiciunea partidelor de opoziţie rezidă în incapacitatea acesteia de a oferi o alternativă credibilă la guvernare; numai ea, opoziţia este vinovată de propria neputinţă şi nimeni altcineva.