Ordine şi contraordine, ministeriale desigur, de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, se abat cu cadenţă foarte mare asupra inspectoratelor şcolare judeţene şi de-acolo mai departe spre şcoli, până la ultimul elev. Pentru că toţi sunt afectaţi de ele: profesori, elevi, părinţi, dar şi societatea românească în general, doar nu degeaba a fost decretat învăţământul prioritate naţională. Poate vă mai amintiţi că din 1990 încoace în învăţământ este o reformă continuă; elevii care până atunci s-au dus la şcoală la 6 ani, au mers apoi la 7 ani, s-a desfiinţat examenul de admitere în liceu, ca şi cel de admitere în învăţământul superior şi s-au introdus examenele naţionale de capacitate şi de bacalaureat, în ideea că ele oferă o mai bună imagine asupra cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite de elevi în fiecare ciclu de învăţământ, curriculum-urile la disciplinele de învăţământ au înlocuit programele analitice (nu numai cu numele, ci şi cu conţinutul devenind mai greoaie), manualele n-au mai fost aceleaşi, ci au devenit atât de alternative încât mulţi elevi au avut necazuri de pe urma lor. Şi enumerările ar putea continua. Toate aceste modificări, numite pompos reforme, s-au făcut în baza argumentului suprem că sistemul de învăţământ românesc trebuie zor-nevoie armonizat cu cel european. Chiar dacă s-a dovedit de nenumărate ori că rezultatele elevilor români sunt dacă nu mai bune, cel puţin egale cu cele ale elevilor pregătiţi în sistemele occidentale. Dar pentru armonizare ce nu face românul? Că doar vrea în Uniunea Europeană!
     Aflăm acum însă că toate chinurile prin care au trecut elevi, dascăli, părinţi, au fost zadarnice. Pentru că reforma se întoarce din drum, face stânga-mprejur. E adevărat că progresul este imaginat ca o spirală în care se revine ciclic în punctul de plecare, dar la un nivel superior. Numai că în reforma învăţămâtului românesc spirala a devenit pur şi simplu un cerc. Ne întoarcem de unde am plecat în urmă cu 13 ani. Învăţămânul obligatoriu va începe la 6 ani, ciclurile de învăţământ rămân aceleaşi - 4 ani ciclul primar, 4 ani cel gimnazial - şi se mai adaugă alţi doi ani, pentru că învăţământul obligatoriu se extinde de la 8 la 10 ani (clase). Examenul de capacitate dispare fiind înlocuit de evaluări după standarde naţionale în clasele VII şi VIII, iar bacalaureat vor mai da doar cei care doresc să acceadă în învăţământul superior. Noutatea ar fi că totuşi durata învăţământului obligatoriu nu redevine de 12 ani, deşi în cadrul unei conferinţe de presă susţinută la Alba Iulia, Ecaterina Andronescu nu excludea ca în viitorul apropiat să se petreacă şi asta. Care este argumentul care susţine noile modificări ale Legii Învăţământului a căror adoptare se va petrece cel târziu în această vară? Păi tot armonizarea cu sistemele occidentale de învăţământ! Când au spus-o guvernanţii pe cea dreaptă? Oricum, cert este că bulversarea în sistem este foarte mare. Iar efectele le resimt elevii şi profesorii care nu mai ştiu ce să mai facă. Nu de multe ori modificările au apărut pe parcursul aceluiaşi an de învăţământ. În plus, Ecaterina Andronescu a anunţat ca pe o mare descoperire faptul că învăţământul trebuie să înceapă să pregătească elevii în concordanţă cu nevoile economiei. Dar până acum de ce n-a făcut-o?