Cu ochii aţintiţi spre Irak, unde mâine SUA au programat începerea războiului, îngrijoraţi mai ales de ce va fi după conflict (care se pare că va fi unul scurt), care va fi noua ordine politică şi diplomatică mondială, dacă NATO (în care abia am fost invitaţi) va mai fi aceeaşi organizaţie puternică de până acum, sau cum vor merge lucrurile cu integrarea noastră în UE, nu trebuie să uităm de un lung război de-acasă - Războiul cu corupţia. Un război în care nu s-a dat până astăzi nici o bătălie decisivă, un război de uzură care a întins la maximum nervii românilor şi răbdarea europenilor. Astăzi însă Guvernul Adrian Năstase va face un pas important, asumându-şi răspunderea în parlament pe un pachet de legi anticorupţie. Numai că deşi au tot bătut monedă că guvernul este pasiv şi îngăduitor cu corupţia, că ar susţine orice iniţativă care ar reduce, dacă nu ar elimina acest flagel şi altele, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat s-au înţeles luni pentru depunerea unei moţiuni de cenzură. Un gest de neînţeles pentru cetăţeanul simplu, care a văzut că una dintre temele principale ale celor două partide este lupta anticorupţie. Care cetăţean s-ar aştepta ca, odată carul urnit, să-l împingă toţi. Dar tocmai pentru că tema anticorupţiei a fost una de căpătâi în lupta cu PSD, depun cele două partide ale Opoziţiei democrate moţiunea de cenzură. Pentru a nu lăsa PSD să puncteze din nou în ochii electoratului, pe o temă care - în opinia PD şi PNL - nu este a lui.
     Înverşunarea lor este dovedită de un fapt inedit - alierea cu Partidul România Mare, fără de care o moţiune de cenzură nu ar putea fi nici măcar depusă, darmite votată. Mai mult, PRM a anunţat primul că va depune o moţiune de cenzură în cazul în care PSD îşi va asuma răspunderea pe un pachet de legi anticorupţie. Motivele invocate pentru depunerea moţiunii sunt aceleaşi: că de fapt prin aceste legi s-ar legaliza corupţia, că excepţiile de la lege care permit parlamentarilor (mai ales PSD) să-şi menţină funcţiile în societăţile de stat nu vor rămâne excepţii, ci vor deveni regulă, că deşi au făcut amendamente, guvernul nu le-a luat în considerare (deşi Octav Cozmâncă spunea într-o emisiune televizată că s-a ţinut cont de propunerile tuturor şi chiar aprecia PD pentru valoarea materialului trimis), că ar dori o dezbatere parlamentară pentru fiecare lege din pachet şi mai ales că însăşi asumarea răspunderii pe un pachet de legi şi nu pe o singură lege este neconstituţională.
     Dar indiferent care sunt motivele invocate, este de remarcat că PNL şi PD se fac fraţi cu Diavolul (PRM) pentru a trece puntea. Să ne reamintim că la Convenţia Naţională Extraordinară la care a fost ales preşedinte al PD - moţiunea prezentată de Traian Băsescu, devenită program al partidului, spunea clar că orice colaborare cu PRM este exclusă. Mai mult, unii lideri ai PNL au criticat la rândul lor colaborarea, chiar punctuală, cu partidul condus de Corneliu Vadim Tudor. Dar în politică orice este posibil, mai ales dacă adversarul este un partid puternic pe care toţi se luptă să-l doboare. Iar scopul scuză mijloacele.