Sintagma din titlu aparţine unui prichindel bucureştean, care l-a văzut pe Ion Iliescu în carne şi oase pe străzile pline de gropi, maidanezi şi gunoaie ale Capitalei. Chiar aşa, deştept copil. Preşedintele ţării a ieşit să bată Bucureştiul şi ţara cu propria lui talpă şi să vadă o altă realitate decât cea de la televizor. Cum ieri a avut o întâlnire cu edilul şef şi cu primarii de sectoare, locatarul de la Cotroceni a dorit să ia pulsul oamenilor, să culeagă imagini din micul Paris pentru a fi în cunoştinţă de cauză. O fi ea o practică intrată în reflex de pe vremea tătucului Ceauşescu, dar e bine să te întâlneşti cu alegătorii să te mai vadă la chip şi să te întrebe de ce ţara e plină de gropi, de sărăcie, de ce preţurile explodează, pensiile sunt mici, birurile şi taxele tot mai mari. Din păcate, din cauza gărzilor de corp cetăţenii nu s-au prea putut apropia de preşedinte să-l pipăie şi să se plângă de una sau de alta. Totuşi, unii au reuşit de răzbată dincolo de cordoanele SPP-ului şi să vorbească cu întâiul om al ţării, să-i ureze bun venit, că măcar aşa se mai face curăţenie prin cartiere. "Să veniţi mai des pe la noi ca să se facă mereu curat", i-a zis o gospodină, ceea ce ne aduce aminte cum se asfaltau drumurile, se plantau pomi, se văruiau faţadele caselor, cum se mutau vitele grase dintr-un CAP în altul peste noapte, ca să vadă marele arhitect de la Scorniceşti cât de frumoasă e ţara. Nu că Iliescu ar vrea cu orice chip să-l copieze pe înaintaşul său, dar edilii Bucureştiului, ai oraşelor şi satelor fie că nu pot, fie că nu vor să facă nimic pe linia bunei gospodăriri.
     De ce oare trebuie să intervină şeful statului într-o arie de probleme ce privesc administraţia locală şi guvernul în ultima instanţă? Văzând, bunăoară, că primul ministru nu a reuşit să realizeze o comunicare cu Băsescu, probabil că fiind vorba de o relaţie interpartinică, primarul general este şeful unui partid din opoziţie, comunicarea cu vecinul său de locuinţă, care este primul ministru şi şeful partidului de guvernământ, i-a împiedicat să aibă o discuţie firească, Iliescu s-a simţit obligat să intervină şi să dea o mână de ajutor. Aşa că preşedintele a fost nevoit să bată gropile celor şase sectoare ale Capitalei, căci oricum domnia sa a copilărit în celebra groapă a lui Ouatu, iar pe ici pe colo a mai făcut echilibristică pe marginea bordurilor pentru a nu se înnoroi de tot. Primarii ascultau cu mare atenţie dialogul preşedintelui cu cetăţenii, îşi notau de zor problemele oamenilor, necazurilor lor şi fixau pe loc, ca s-audă preşedintele, o audienţă, în care oricum nu vor rezolva nimic căci primarii n-au case şi nici putere să le facă viaţa mai uşoară. Apropo de aceste audienţe de care fac caz mulţi primari, prefecţi, parlamentari, ele nu sunt decât o pierdere de vreme, deoarece aici se vorbesc discuţii, se dau eventual sugestii de ce s-ar putea face, dar concret omul pleacă tot amărât, tot nelămurit. "Aduceţi-vă aminte de Cuza când mergea printre oameni, afirmă Ion Iliescu, el era şef de stat, nu era şef de guvern, deci oamenii îşi amintesc această misiune a şefului statului, care este exponentul populaţiei". Nimeni nu se calcă pe picioare când ia contact cu lumea. Din păcate, unii oameni din opoziţie, afirmă preşedintele Iliescu, nu ţin legătura cu cetăţenii şi vorbesc numai din ceea ce scriu ziarele. Se ştie nu de acum că preşedintelui îi place să facă astfel de vizite de lucru pentru că vrea să fie în mijlocul oamenilor şi pentru că s-a format ca om politic legat de oameni. Numai că dacă preşedintele vrea cu adevărat să cunoască realitatea, ar face mai bine să se deghizeze precum făcea Cuza, altfel nu rezultă decât vizite regizate de primarii PSD. Adevărul este că orice om politic trebuie să calce ţara zi de zi, nu numai în campaniile electorale!