Pledoarie pentru o mutare istorică pe eşichierul administrativ al ţării
Alba Iulia - capitală de drept şi de facto a României
A sosit timpul unor reforme structurale pentru România, care să ne scoată din acea încremenire fatalistă, politico-economică şi spirituală specifică multor români, evidenţiată în expresia "nu se poate face nimic". Corupţia şi subdezvoltarea au cuprins ţara ca un cancer malign. Actuala situaţie pare să aibă la bază, mai degrabă, o criză moral-caracteriologică, cu implicaţii profunde în economia şi politica românească. Un nou suflu de înnoire se impune cu acuitate care să redea pofta de acţiune şi speranţa unei dezvoltări durabile tuturor românilor.
Din punct de vedere teoretic sistemul politic constituţional pare un cadru propice unei dezvoltări armonioase, din toate punctele de vedere, pentru societatea românească. Şi totuşi, sistemul are sincope nefuncţionând pentru binele public, al cetăţeanului, ci reprezintă interesele strict personale sau ale unor grupuri financiar-economice, în cârdăşie cu anumite grupări politice de partid, ce au guvernat ţara după Revoluţia din Decembrie 1989.
O cauză a acestei crize o reprezintă faptul că Bucureştiul este Capitala României, un oraş cu bogate tradiţii fanariote de a oculta interesele cetăţeanului şi a promova tipologia umană - e adevărat nu generală - a lui "dom Mitică", un personaj "soft" preocupat de viaţa uşoară şi îmbogăţire rapidă fără să se împiedice de considerente morale. Toată şleahta de politicieni din provincie, perindată prin Capitală, ca aleşi parlamentari sau funcţionari ministeriali, şi-a însuşit, în parte, acest model uman caragielian, uitând de cei care i-au trimis acolo, pe care trebuiau să-i reprezinte şi să le asigure, prin munca lor, prosperitatea.
Consider că românul trebuie să vadă optimist viitorul şi să încerce să-şi asume răspunderea unor acţiuni care să-i schimbe destinul. Nu se poate da vina numai pe acel weltanschauung moral mlăştinos de extracţie levantină al Capitalei României. Criza este una sufletească, datorită vicisitudinilor istoriei. E adevărat, în Bucureşti s-a concentrat întregul spirit uşuratic şi de şmechereală egocentrică a românilor în dauna unei atitudini morale corecte cu propensiune spre binele public, care s-a păstrat, mai bine, în restul ţării. Trebuie să ne concentrăm pe valorile pozitive din cadrul naţiunii, să le evidenţiem ca, prin muncă, seriozitate şi spirit creativ, să ne aliniem între ţările civilizate ale Uniunii Europene. Bogăţiile naţiunii s-au acumulat disproporţionat în Bucureşti în dauna provinciei. Astfel, s-a creat un dezechilibru economic, cu un centru economic supradimensionat şi o provincie marginalizată şi periferizată. La fel s-a întâmplat şi în cultură, unde s-au supradimensionat instituţiile culturale centrale şi s-au neglijat cele provinciale. Viaţa culturală a fost monopolizată de Bucureşti în dauna provincialilor care au fost privaţi de şansa de a avea acces la cultură şi la afirmare spirituală locală superioară. Tocmai, pentru a armoniza dezvoltarea economică şi culturală a naţiunii se impune mutarea Capitalei în Ardeal, la Alba Iulia.
Mulţi se vor întreba: "De ce Alba Iulia?" Un răspuns poate veni de la situaţia geografică a oraşului, aproximativ în centrul ţării, şi mai aproape de Occident, de valorile lui civilizatorii, dar şi de anumite tradiţii specifice româneşti conservate în Ardeal. Mutarea Capitalei în Ardeal impune schimbarea centrului de greutate a establisment-ului românesc spre spiritul liberal furnizor de democraţie şi prosperitate al vestului european. Această mutare ar da un nou impuls spiritului creativ românesc în construirea unei societăţi democratice sensibilă la respectarea legilor şi apărarea drepturilor cetăţenilor, a interesului public. Transilvania deţine o experienţă a aplicării modelului cultural occidental în profunzime. Astfel această provincie istorică ar fi avangarda racordării societăţii româneşti la valorile democratice ale Occidentului, bineînţeles cu păstrarea tradiţiilor arhetipale româneşti bine structurate şi reprezentate în imaginarul colectiv ardelean. În acest sens, tradiţia trebuie văzută ca un organism viu care însumează trecutul, prezentul şi prefigurează viitorul. Specificul românului ardelean reprezentat prin seriozitate, chibzuială, respectul cuvântului dat şi a lucrului bine făcut şi gândit de două ori, îşi va pune amprenta pe noua Capitală a României, generând progres şi prosperitate. România va avea un nou centru, o nouă reprezentare şi imagine pe plan internaţional, de ţară cu o capitală mai aproape de Occident, dar şi de valorile sale seculare. Ideea mutării Capitalei României îşi are originea încă din perioada interbelică în care Nicolae Iorga şi Nicolae Titulescu, conştienţi de preeminenţa naţională şi morală a Transilvaniei - după secole de jertfe ce au cristalizat un spirit naţional autentic deschis provocărilor civilizatorii ale modelului central-european de factură germanică - au propus ca aceasta să fie la Braşov, în inima ţării. Chiar scriitorul Camil Petrescu într-un mod prozaic a susţinut, în romanul "Patul lui Procust", capitala României să fie undeva în Ţara Făgăraşului, departe de corupţia şi ineficienţa balcanică reprezentate de Bucureşti. Există numeroase exemple de ţări care şi-au mutat capitala pentru a da un nou impuls pozitiv naţiunilor. În anii '60 ai secolului XX, Brazilia a construit din temelii o nouă capitală, iar reformatorul Kemal Ataturk, pentru a rupe Turcia de fundamentalismul islamic, a hotărât pe la 1920 ca noua capitală a ţării să fie în podişul anatolian, la Ankara. Sunt momente de referinţă care au marcat istoria acestor naţiuni, dând un imbold dezvoltării economice şi culturale.
Odată cu procesul de integrare în Uniunea Europeană, România are nevoie de o înnoire. Aceasta s-ar putea înfăptui prin mutarea capitalei la Alba-Iulia, în Ardeal. Pentru români, Alba Iulia reprezintă un oraş simbol. Aici a fost aşezarea dacică, Apoulon şi municipiul roman Apulum, constituind o continuitate sinergică şi simbolică a originii daco-romane a poporului român. În Alba Iulia a intrat triumfal Mihail Viteazul - voevodul unificator - la 1 noiembrie 1599, după trei zile de la victoria din localitatea Şelimbăr, fixându-şi aici capitala celor trei Ţări Române, intitulându-se "voievod şi domn a toată Ţara Românească şi al Ardealului şi al Ţării Moldovei". În vederea sprijinirii românilor ardeleni de religie ortodoxă, Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia Ortodoxă Română la Alba-Iulia, având conştiinţa unităţii confesionale a românilor. Faptele lui Mihai Viteazul au devenit imbold şi model de acţiune şi unitate românească pentru toţi românii epocii moderne. De aceea, nu întâmplător aristrocraţia maghiară şi birocraţia de stat austriacă i-au tras pe roată, la 29 februarie 1785, pe răsculaţii români, Horea şi Cloşca, la Alba Iulia, pentru a fi un avertisment tuturor românilor care-şi apărau drepturile. Locul tragerii pe roată a fost denumit în mitologia populară "Câmpul lui Horea". Pe acest câmp simbolic peste 100.000 de români, la îndemnul Partidului Naţional Român, au hotărât, pe 1 Decembrie 1918, Unirea Transilvaniei cu România. De atunci Alba Iulia întrupează spiritul unităţii naţionale, oraşul simbol al tuturor românilor. Pe linia deschisă de Mihai Viteazul, în anul 1922, autorităţile au înălţat Catedrala Ortodoxă a Reîntregirii Neamului, unde pe 15 octombrie s-a desfăşurat încoronarea ca "rege al tuturor românilor" a lui Ferdinand I. După Revoluţia din Decembrie 1989, românii profitând de democraţie şi-au afirmat, în fiecare an, la 1 Decembrie - Ziua Naţională a României, ataşamentul faţă de Actul Unirii şi de hotărârile luate pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia. Ziua Naţională a României a fost proclamată la 1 Decembrie ca recunoaştere centrală în istoria românilor a Actului Unirii de la Alba Iulia, din 1918.
În 1994, Parlamentul României a hotărât ca municipiul Alba Iulia să fie declarat "Cetate Simbol a Marii Uniri a Românilor" recunoscându-se primordialitatea aproape mitică a acestui oraş în inimile românilor.
Consider că atât moldovenii, cât şi muntenii ar accepta mutarea Capitalei României la Alba Iulia, datorită semnificaţiei speciale a acestui oraş. Dacă Capitala României ar fi mutată la Braşov sau Cluj, mulţi români din Vechiul Regat ar considera acest lucru o excrescenţă regionalistă, un complex de superioritate a ardelenilor.
Municipiul Alba Iulia, cu o populaţie de 66.369 locuitori, situat în centrul podişului ardelean, întins pe o suprafaţă de 10.365 ha, deţine un potenţial de extindere pe prima terasă a Mureşului de 10 km şi o posibilă atracţie şi dezvoltare turistică pe partea de vest a oraşului străjuită de înălţimile împădurite ale Munţilor Metalici, cu Vârful Mamut (630 m). Lunca Mureşului oferă o viabilă şi pitorească extindere, iar şoseaua internaţională E80, modernizată leagă viitoarea capitală de restul ţării şi Europa Centrală.
Prin mutarea sediilor instituţiilor centrale de stat, a ambasadelor, pe o durată de câţiva ani, Alba Iulia ar cunoaşte o creştere a teritoriului şi populaţiei substanţială, ce ar putea ajunge la cifra de 500.000 de locuitori, cu o dezvoltare urbanistică specifică unei Capitale. Despre mutarea Capitalei României la Alba Iulia se poate pronunţa poporul român. Astfel, Parlamentul României, la iniţiativa unui partid politic, va hotărî, prin lege, organizarea unui referendum naţional, la care românii să răspundă la întrebarea dacă sunt de acord cu mutarea Capitalei României la Alba Iulia. În caz de un răspuns pozitiv, Guvernul României ar lua măsurile şi hotărârile legale, pe o perioadă de câţiva ani, privind mutarea instituţiilor centrale şi a ambasadelor la Alba Iulia.
Politicienii români se pot inspira după modelul german în legătură cu transferarea, pe o perioadă mai îndelungată de timp, a instituţiilor de stat din Bonn la Berlin din anii '90 ai secolului trecut. Ideea mutării Capitalei României la Alba Iulia este o provocare care cheamă românii să iasă din spectrul indiferenţei civice şi ar crea premisele de a ne construi, ca naţiune, un viitor al speranţelor împlinite, mai aproape de valorile morale ale Europei, mai aproape de spiritul nostru. E vremea ca românii să depăşească răscrucea social-culturală dintre Occident şi Orient, spre o modernitate asumată şi adaptată valorilor democratice. Alba Iulia ar deveni noua imagine a unei Românii prospere şi democratice, o capitală model de civilizaţie românească şi occidentală.
Ionuţ ŢENE,
preşedinte, Fundaţia
Culturală "Sarmisegetuza"
Fiind singura alternativă de relansare economică a zonei
PSD Alba susţine investiţia de la Roşia Montană
Delegaţia Permanentă a PSD Alba s-a întrunit, la sfârşitul săptămânii trecute, la Abrud, pentru a lua în discuţie investiţia privată din minerit derulată la Roşia Montană, de compania mixtă româno-canadiană "Roşia Montană Gold Corporation". La şedinţa de vârf a filialei partidului de guvernământ din judeţul Alba au fost invitaţi să participe toţi primarii de localităţi din zona Munţilor Apuseni, în majoritate membrii PSD, lideri de sindicat şi directorii exploatărilor miniere. Din partea companiei miniere a participat directorul general adjunct Gabriel Dumitraşcu. Hotărârea unanimă a participanţilor a fost aceea că PSD Alba se pronunţă în favoarea investiţiei, considerată un balon de oxigen pentru mineritul din Apuseni, aflat în cea mai neagră perioadă a existenţei sale. Preşedintele PSD Alba, prefectul Ioan Rus, şi-a exprimat speranţa că sutele de milioane de dolari investiţi de "Roşia Montană Gold Corporation" vor atrage şi alţi investitori străini în domeniul mineritului, aceasta fiind singura şansă pentru ca exploatările miniere de stat să nu se închidă definitiv.
Discuţiile aprinse referitoare la această investiţie, precum şi la restructurarea masivă a mineritului de stat, la lipsa locurilor de muncă şi a finanţărilor destinate dezvoltării unor activităţi alternative au fost cu greu stăpânite, în prima parte a discuţiilor, de către parlamentarii PSD, Cornel Filipescu şi Constantin Selagea, fiecare dintre aceştia căutând să-şi aroge calitatea de moderator, lucru care demonstrează încă o dată disensiunile existente în interiorul filialei partidului de guvernământ din judeţul Alba. Cei doi sunt, de altfel, colegi în cadrul comisiei parlamentare care va analiza, la solicitarea Guvernului, proiectul de la Roşia Montană. Lucrurile au revenit la normal, din acest punct de vedere, abia după preluarea rolului respectiv de către prefectul Ioan Rus. O întâlnire importantă legată de investiţia de la Roşia Montană va avea loc în data de 8 mai 2003, la Câmpeni, în prezenţa unor reprezentanţi ai Academiei Române. Liderii PSD prezenţi la Abrud au înţeles şi necesitatea restructurării mineritului de stat, lucru care va determina disponibilizarea în acest an a 850 de mineri, din totalul de 3.400. În 2004 şi 2005 se anunţă, însă, alte valuri de disponibilizări, aspect care va crea o presiune socială greu de stăpânit, asupra administraţiei locale şi judeţene. Realitatea care se anunţă destul de sumbră va avea un important rol electoral în perspectiva alegerilor din 2004. Cu această ocazie, a fost pusă în discuţie şi dorinţa conducerii PSD Alba de a constitui un holding minier la nivelul judeţului, format din unităţile de stat şi societatea "Ampelum" Zlatna, firmă care, înainte de privatizarea anunţată pentru a doua parte a anului 2003, va disponibiliza 500 de angajaţi. Soluţia respectivă reprezintă o veritabilă capcană pentru pesedişti, în condiţiile în care, la nivelul Guvernului, s-a hotărât deja dispariţia mineritului de stat din Apuseni, până in 2006.
(D.T.)