Departamentul SUA al Comerţului a acordat cu vreo două luni în urmă României statutul de ţară cu economie de piaţă. Aşa după cum s-a exprimat la momentul respectiv secretarul de stat american de resort, Don Evans, "acest lucru nu reprezintă o gratuitate, ci se bazează pe un proces îndelungat de analiză a reformelor economice din România. Zilele trecute, însă, preşedintele Camerei de Comerţ Americane, Obie Moore, a declarat la Bucureşti că "România şi-ar putea întârzia admiterea în Uniunea Europeană, fiind scoasă din calendarul de admitere pentru 2007, dacă nu se vor face eforturi considerabile pe calea reformelor". Oare ce să mai înţelegem din toate acestea?! Când au avut dreptate americanii?
     În schimb, Uniunea Europeană, prin organismele sale în domeniu, "rănite" puţin în orgoliul propriu puţin şi de atitudinea adoptată de ţara noastră vis-a-vis de războiul din Irak, ne-a spus-o clar şi răspicat de la început, că mai avem multe de făcut până să atingem acest nivel.
     Ce are de făcut România în această situaţie? După cum ne-am exprimat deja dorinţa, ţinând cont şi de bătălia şi de efectele globalizării, locul nostru este totuşi în Uniunea Europeană. De NATO şi SUA speranţele noastre sunt legate în mod deosebit în domeniul apărării. Teritorial, politic, economic, social, cultural etc. aparţinem desigur Europei. Vrem nu vrem, aceasta ne este soarta, acesta ne este destinul. Şi atunci trebuie să ţinem cont de ceea ce zice Uniunea Europeană. Iar ceea ce ne-a transmis referitor la economia de piaţă a ţării noastre pare mai aproape de adevăr. Dacă nu privim obiectiv lucrurile, ne furăm iarăşi căciula singuri. Trebuie să atingem nişte parametri reali în dezvoltarea economică pentru a avea şanse în 2007 să fim admişi în UE. Altfel, chiar admiţând că vom intra, din cauza necorelării preţurilor reale ale produselor, a politicilor protecţioniste şi diverselor normative comunitare, mai mult vom pierde decât vom câştiga.
     Aşadar, să privim în propria noastră ogradă şi să vedem ce este de făcut. După cum ştim, noţiunea de economie de piaţă are la bază reglementări specifice: legi privind actele de comerţ, proprietatea, preţurile, circulaţia banilor, concurenţa, mediul economic. Ea presupune totodată existenţa şi funcţionarea, asemenea unui ceasornic, a unor instituţii specifice: bănci, burse de mărfuri, burse de valori, fonduri de investiţii, societăţi de asigurări, reţele de desfacere. Doar pe această bază se pot naşte raporturi optime între cerere şi ofertă. În plus, trebuie să avem legi şi instituţii care să determine raporturi de piaţă corecte, pe principiile unei pieţe libere adevărate.Câte din aceste condiţii sunt îndeplinite de economia românească de piaţă?
     Să le luăm pe rând, pe cele mai importante. Proprietatea, deocamdată, pe lângă că este mixtă (multă încă a statului în raport cu cea privată), este doar ocrotită. Urmează (sperăm) ca prin noua modificare ce se aduce Constituţiei României să fie şi garantată. Preţurile nu sunt încă în totalitate generate de piaţă, ele fiind încă în mare măsură dependente de politicile intervenţioniste ale statului (diverse subvenţii pe produse), precum şi sub imperiul dictaturii marilor companii din domeniul energetic, care încă n-au fost restructurate şi privatizate. Din această cauză concurenţa şi mediul economic intern de afaceri au încă mult de suferit. Apoi, sistemul bancar, în speţă băncile comerciale, chiar dacă au luat-o pe un trend bun, creditele şi dobânzile devenind din ce în ce mai favorabile mediului investiţional, nu acelaşi lucru se poate spune despre bursele de mărfuri şi de valori, care deşi există deja de ani buni, şi aşa după cum a spus ieri d-l Adrian Năstase, ar trebui să reprezinte motorul economiei româneşti, ele funcţional sunt încă în fază incipientă, de antrenament la rece, ducând mare lipsă de lichidităţi şi de tranzacţii serioase. Fondurile de investiţii sunt şi ele în mare suferinţă, mai ales după "tunurile" date în ultimii ani investitorilor de către unele dintre ele.
     Mai trebuie ţinut cont că o piaţă funcţională este dependentă de consum, de existenţa consumatorilor şi de puterea lor de cumpărare. Totodată, este dependentă de producătorii de mărfuri, de oamenii de afaceri. Viziunea noastră, a românilor, şi în acest domeniu ţine încă de mentalităţile trecutului.
     Va trebui, însă, cât mai grabnic să ne-o schimbăm. Altfel, adio UE!...