Căldura ne tărbăceşte cu totul de cap, ne schimbă lanţurile neuronale şi face să ne crească azotul din sânge încât o luăm razna şi nu mai gândim normal. Auzim, stupoarea stuporilor, aberaţia aberaţiilor, culmea ataşamentului şi căldurii faţă de cei săraci şi supuşi criogeniei, că locatarii apartamentelor vor plăti la iarnă căldura ce vine de la vecini prin pereţi şi prin conducte ce traversează betoanele noastre primite în dar de la Ceauşescu. Se ştie că cheltuielile foarte mari cu întreţinerea, pe care trebuiau să le suporte în fiecare iarnă, i-au determinat pe foarte mulţi români să renunţe la sistemul centralizat de încălzire şi să-şi monteze centrale termice de apartament. Cum tot atât de adevărat este şi faptul că pe alţii i-a convins să apeleze la instalarea de centrale proprii faptul că beneficiau de un confort termic sporit în apartamentele lor, pentru că aşa e civilizat să tindem şi noi spre normalitate, spre prosperitate. Plus că instalându-ţi o centrală de apartament nu vei mai plăti şi căldura risipită prin canalele şi conductele sparte ce n-au mai fost reparate de 30 - 40 de ani, ci doar cât consumi. O logică elementară şi de bun simţ. Bieţii administratori ai ţării nu se gândeau acum 4 - 5 ani că se va înmulţi numărul centralelor de apartament şi că vor rămâne pe cap cu cei ce nu-şi pot permite acest mic lux, de fapt o banală necesitate şi acum riscă să n-o poată scoate la capăt cu eficienţa regiilor, cu salariile barosane pe care le încasează numeroşii directori şi limuzinele ce le stau la dispoziţie. Fenomenul debranşării s-a diseminat ca un cancer şi tot mai puţini sunt cei care îşi pot plăti factura de încălzire.
     S-a studiat de către specialişti că doar ce au altceva de făcut decât să găsească soluţii, stratageme de a salva regiile de stat furnizoare de servicii publice de la faliment. Iată, s-a făcut apel la fizică, la termodinamică, luându-se în consideraţie principiul care spune că agentul termic se propagă prin pereţi, fie ei de sticlă, cărămidă, beton sau lemn. Şi uite aşa s-a găsit salvarea de la pieire a regiilor, punându-l pe cetăţean să plătească cheltuielile prin sistemul centralizat de încălzire. Dragul nostru de centralism socialist, democratic şi birocratic, nu ne putem debarasa atât de uşor de el. Domnul stat trebuie să controleze tot, să-şi vâre nasul în toate. Oare de ce statul nu ne pune să plătim şi căldura ce ne-o dă soarele? Nu s-ar putea găsi oare un principiu ca şi banii să se propage de la un buzunar burduşit la altul gol, ca şi inteligenţa de la cei deştepţi la cei săraci cu duhul?
     Logica găsită e înspăimântătoare şi are ca substrat ideea generoasă a protecţiei sociale. Chiar dacă afară sunt zero grade, locuinţele debranşate de la sistemul centralizat de încălzire beneficiază de o temperatură minimă de circa 15 grade Celsius, asigurate de conductele de transport apă caldă care fac legătura cu apartamentale conectate la acest sistem, dar şi de căldura ambientală provenită de la locuinţele vecine. S-au întrebat oare, măcar aşa de bun simţ, ce căldură ambientală primesc cele de la ultimul etaj sau cele care se află la exteriorul blocului? Hotărârea de guvern a mai stabilit o enormitate: costurile pentru încălzirea locuinţelor vor fi stabilite, chipurile, în funcţie de numărul de elemenţi ai caloriferelor dintr-un apartament şi nu după suprafaţa utilă în metri pătraţi ai locuinţei ca până acum. În virtutea acestei hotărâri, proprietarul unei locuinţe cu o suprafaţă de 80 metri patraţi şi cu un calorifer cu zece elemenţi va plăti mai puţin decât cel al unui apartament de 30 metri pătraţi dar care are un calorifer cu 40 de elemenţi. Sperăm ca valurile de căldură să treacă şi să ne vină minţile la cap!