Că partidele politice, mari sau mici, aflate la Putere sau în Opoziţie au intrat deja în campania electorală pentru alegerile locale şi generale din anul viitor nu mai este un secret pentru nimeni. Semnalul a fost dat recent de chiar partidul de guvernământ, care doreşte de pe acum să-şi "facă pârtie" astfel încât, în ciuda erodării fireşti pentru un partid aflat la guvernare, erodare evidenţiată de sondajele de opinie, să nu aibă emoţii în 2004. Ba chiar să obţină mai multe voturi decât în 2000, ceea ce l-ar scuti de neplăcerile diferitelor protocoale de colaborare politică sau parlamentară cu alte partide. Mai ales că atât PUR cât şi UDMR nu s-au dovedit nişte parteneri ascultători, ridicând nu o dată glasul împotriva guvernului PSD. Atacurile de o parte sau de alta nu mai contenesc. Ele se derulează uneori cu o virulenţă demnă de o cauză mai bună - de exemplu rezolvarea marilor probleme din economie, sau eliminarea corupţiei - ceea ce-i face pe alegători să se întrebe, cu îndreptăţire, până unde va putea fi escaladată această scară a acuzelor? Dar oare s-au gândit strategii de partid că un an de zile de scandaluri poate duce la accentuarea lehamitei românilor faţă de politică? S-au gândit că această previzibilă lehamite poate duce la o prezenţă scăzută la urne, poate chiar mai scăzută decât cea din anul 2000, când, la alegerile locale mai ales, turul II a trebuit organizat în multe localităţi nu pentru că nu ar fi fost clar cine este candidatul care va câştiga, ci doar pentru că procentul de prezenţă necesar pentru validarea primului tur nu s-a realizat? Iar asta înseamnă mai mulţi bani pentru organizarea alegerilor. Bani din buzunarul cetăţeanului.
     Iar lehamitea de care vorbeam se face deja simţită. Recent ne-a vizitat la redacţie un cetăţean care ne-a documentat nemulţumirea sa, dar şi a altora în legătură cu mult prea multele partide sau formaţiuni politice aflate în competiţie. Chiar dacă unele vor mai fi cernute de necesara reînscriere pentru care trebuie să adune 25.000 de semnături de membru, "tot rămân prea multe. Cineva profită copios de această stare de lucruri nefirească, iar politicienii noştri, fragmentaţi pe zeci de pătrăţele şi parcele politice, fac jocul unora care nici nu ar trebui să apuce la Putere (UDMR)". Chiar dacă nu împărtăşim aversiunea dumnealui împotriva UDMR, suntem de acord cu tot restul. Cetăţeanul nostru crede, nu fără temei că în România ar trebui să existe cel mult patru sau cinci partide care să fie reprezentative pentru marile doctrine politice: social-democraţie, liberalism, ecologie, creştin-democraţie, la care să se adauge naţionalismul românesc dar şi cel al minorităţilor (cu decenţă). Are dreptate, numai că nimeni nu poate îngrădi dreptul tuturor de a face politică, de a alege sau a fi ales, indiferent de drumul pe care-l alege. Nici chiar reînregistrarea partidelor politice la care am făcut deja referire. Singurul mod de a ajunge la acest deziderat, recunoscut ca valabil chiar de politicieni cu mai vechi experienţe şi de politologi, este tocmai momentul alegerilor, atunci când cu ştampila în mână alegătorii vor putea elimina balastul politic. Pentru că un partid fără susţinere populară nu există decât pentru orgoliul unor autointitulaţi preşedinţi de partid.