Nu suntem naivi să credem că oamenii trebuie să fie egali unii cu alţii, adică şi cei ce muncesc, au talent, chiar geniu, dacă nu chiar noroc, baftă în a face bani, ca şi cei leneşi cărora le patinează mintea sau vorba omului din popor: "asudă mâncând şi îngheaţă lucrând". Gogoriţa egalitarismului a fost inventată de comunism, mai ales la începuturile lui, care voia să împartă sărăcia în mod egal tuturor, să niveleze veniturile, standardele de viaţă ale aşa zişilor proletari. Dar n-a trecut mult şi şi-a scos capul aristocraţia muncitorească, sau aşa zisa ştăbime de partid şi de stat. Se uită, fie din ignoranţă, fie din infantilism că de când lumea e lume au existat cei doi poli: bogăţie şi sărăcie. Unii cu o diabolică forţă de a acapara, de a scoate bani din piatră seacă s-au îmbogăţit fie pe spinarea celor mulţi şi creduli, ca să nu le zicem proşti, fie prin hoţie, furtişag, corupţie, crimă, iar alţii prin muncă susţinută, cinstită, persuasiune, consecvenţă şi talent. Chiar dacă în preistoria umanităţii oamenii au fost egali în faţa naturii dezlănţuite şi a fiarelor sălbatice, lumea s-a stratificat repede şi-au apărut agricultori cu mai mult pământ, păstori cu mai multe vite şi vânători mai dibaci. Şi apoi unii au harul de-a chivernisi bine banul, de a înmulţi talanţii, alţii, mâini sparte, îi împrăştie ca nisipul. Pe scurt, istoria omenirii începând cu formarea triburilor şi până la împărţirea lumii în super-puteri militare, economice şi financiare şi ţări bananiere sau altfel spus bogaţi şi săraci, flămânzi şi sătui, îmbrăcaţi şi goi, palate şi bordeie, prinţi şi cerşetori, inteligenţi şi săraci cu duhul, oameni cărora le place să muncească şi să câştige, să-şi facă un trai mai bun şi haimanale, tăietori de frunză la câini, oameni ce ţin umbră pământului.
     Într-o Românie bulversată de non-valori, de mici şi mari învârteli şi ciupeli, de cârtiţe care rod asiduu economia subterană, de gulere albe care te fură şi te mint în faţă, a apărut, iată, Legea declarării averilor de către principalii actori politici, demnitari, funcţionari publici etc. O iniţiativă lăudabilă a comenduirii noastre politice, deşi ea a fost indusă la sugestia organismelor europene şi euro-atlantice. Mult-dorita transparenţă în privinţa agonisirii bunurilor pe care le deţin demnitarii ţării în frunte cu preşedintele, primul-ministru, membrii cabinetului, prefecţi, primari, consilieri şi alţi funcţionari publici, iată că e pe cale de a se realiza. Numai că nu suntem convinşi şi siguri că declaraţiile cu privire la averile ce le deţin cei mai sus menţionaţi sunt cele corecte, şi nici cine le va verifica la o atare sesizare şi dacă o va face corect. Repet, legea în cauză care face parte din pachetul de măsuri anti-corupţie este salutară şi ea vine să deschidă o etapă nouă, absolut transparentă în politica românească. Numai că, din păcate prea seamănă averile unora cu ale altora: o maşină sau două, un apartament şi o casă de vacanţă, câteva hectare de teren agricol şi până la 10.000 de euro, zău aşa, par a fi trase la indigo. Şi apoi cum să nu aibă o stare înfloritoare din moment ce de 10 ani încoace au fost parlamentari, patroni de firme, membri în C.A., în AGA.
     Aşadar, începând de ieri 21 mai, vom putea afla de pe Internet şi apoi din Monitorul Oficial ce avere au cei care ne conduc şi apoi distanţa cosmică între bunăstarea lor şi mizeria omului de rând, săracul care e supus unui bombardament de taxe şi impozite de tot felul, unele mai aberante decât altele. Îi vom afla pe marii afacerişti care au produs mega-scandaluri financiare ce se declară acum "oameni săraci şi cinstiţi" sau chiar amărâţi. Opinia publică îi va persifla, luându-i în băşcălie în cel mai autentic stil balcanic, presa la rândul ei îi va ironiza, se vor crea destule suspiciuni, se vor naşte cârcoteli peste cârcoteli politice. Rămâne de văzut dacă vreunul dintre cei mari şi bogaţi de va avea mai mult decât putea să adune în mod cinstit, va da înapoi ceea ce nu poate justifica. Dar mai ales cât de sinceri vor fi în declaraţiile lor despre propria avere.