Vâlva produsă în presa românească de publicarea pe Internet a averilor mărturisite de o parte din demnitarii României, într-un stil calificat de unii comentatori drept tupeu sau ipocrizie, a pus oarecum în umbră o altă listă, cel puţin la fel de interesantă. Este vorba despre lista marilor datornici la bugetul de stat, prezentată miercuri de Ministerul Finanţelor pe pagina sa de Internet. Această listă prezintă un interes deosebit pentru că ea, în toată nuditatea cifrelor care o populează, dezvăluie adevărata faţă a economiei româneşti. Izbitor, dar nu şi surprinzător, apare faptul că statul este cel mai mare datornic la stat. Şi aceasta în condiţiile în care el, statul, a acordat pe sprânceană (a se citi şpăgi şi comisioane) o mulţime de înlesniri la plată şi scutiri de taxe.
     Potrivit secretarului de stat Neculae Plăiaşu, valoarea totală a datoriilor neachitate bugetului de stat de "tagma" marilor contribuabili se ridică la 69.400 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 2,15 miliarde de dolari. Situaţia datornicilor cuprinde 519 companii, ea urmând să fie actualizată trimestrial de către minister. Companiile care reuşesc să-şi achite integral datoriile către bugetul statului vor fi scoase de pe "răboj" în termen de 15 zile de la data la care efectuează plata. Conform Ordonanţei de urgenţă aprobate de executiv, în categoria marilor contribuabili intră agenţii economici care, în 2001, au înregistrat datorii de peste 14 miliarde de lei şi a căror cifră de afaceri adunată cu pierderile însumează peste 50 de miliarde de lei. Societăţile aflate în lichidare judiciară şi cele pentru care se derulează procedura de contestare a datoriilor nu se află pe lista publicată miercuri.
     Printre marii datornici se numără Petromidia Năvodari, Compania Naţională a Huilei, Compania Naţională a Lignitului Oltenia şi RAFO Oneşti. Datoriile însumate ale agenţilor economici din judeţul Alba, care figurează pe lista Ministerului Finanţelor ca mari datornici, sunt în valoare de circa 1.148 de miliarde de lei, cele mai mari "merite" revenind zonei mineritului de stat.
     Lista publicată de Finanţe cuprinde numai datoriile societăţilor la bugetul de stat, respectiv restanţele la plata TVA, a impozitului pe profit şi pe salarii, a accizelor, a ţiţeiului şi gazelor etc. Pe de altă parte, însă, există 458 de societăţi, în majoritate de stat, care înregistrează datorii totale în valoare de 19.914 miliarde de lei (circa 618 milioane de dolari) la bugetul asigurărilor sociale. Principalii restanţieri sunt Compania Naţională a Huilei şi Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase.
     În ciuda tam-tam-ului care s-a făcut la privatizarea SIDEX-ului Galaţi, prezentată drept o strălucită realizare a guvernării pesediste, această firmă apare pe lista găurilor negre cu o datorie de aproape 1.000 de miliarde de lei. Iar dacă o privatizare de mare succes se prezintă în felul acesta, cum or fi arătând cele mai puţin reuşite? Greu de spus, în condiţiile în care privatizarea din România s-a produs şi se produce într-un stil care, prin comparaţie, face din Serbia un etalon în materie de transparenţă. Cine nu crede să citească în "Academia Caţavencu", nr.597, pagina a treia, intitulată "Corupţia este mai rentabilă decât privatizarea". În concluzia pe care o trag autorii paginii amintite, diferenţa de privatizare dintre noi şi sârbi nu este una de nuanţă, ci de sistem: "Sistemul nostru a fost dezvoltat de Emil Dima şi perfecţionat de Dumitriu şi Sârbu până în epoca SIDEX - Muşetescu. Pe acest fond s-au născut anomalii în privatizare, care au încurajat corupţia şi ineficienţa. La noi, întâi se stabileşte cumpărătorul, apoi se dau ordonanţe de ştergere a datoriilor. De exemplu, cazul RAFO-Iacobov, scutit de zeci de milioane de dolari, sau cel al Fabricii Letea, cumpărată de primarul PSD al Bacăului, Dumitru Sechelariu. La sârbi ţi se spune de la început: această fabrică are datoriile şterse sau nu le are şi le plăteşti. Evident, o prostie: cum dracu' mai negociezi comisionul cu cumpărătorul?!". Chiar aşa, cum să cazi la învoială cu investitorul sub ochii camerelor de luat vederi? Acest tip de negociere, practicat pe scară largă în Serbia, la noi e de neconceput. Excepţie a făcut doar Ministerul Turismului, cu vilele de pe Litoral. O excepţie de natură să întărească regula.