De câteva luni criza sistemului sanitar din România ţine cu succes prima pagină a ziarelor, a tuturor jurnalelor de ştiri, la televiziune sau radio. O celebritate nedorită, mai ales că ea are repercusiuni neplăcute, uneori chiar deosebit de grave asupra stării de sănătate a românilor. Ca întreg, ca naţiune, suntem în pericol de a nu mai putea fi o naţiune sănătoasă. Vom ajunge în viitorul apropiat să ocupăm locuri "fruntaşe" în statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la diverse maladii. Şi pentru toate acestea va fi vinovat un sistem sanitar şi de asigurări de sănătate cumplit de ineficient, mortal de ineficient! Lipsa banilor din sănătate a devenit cronică. Este adevarat că unii contribuabili nu plătesc sumele datorate şi casele de asigurări de sănătate nu reuşesc să încaseze tot ceea ce li se cuvine, dar şi aşa, puţinii bani existenţi pe ce se cheltuiesc? Pentru că nu sunt bani, spitalele au trecut printr-o drastică reducere a numărului de paturi, ceea ce înseamnă o diminuare a costurilor cu zilele de spitalizare. Pentru că banii caselor de asigurări de sănătate sunt puţini, spitalele au trecut forţat în administrarea comunitaţilor şi aşa mai departe. Ne-am fi aşteptat ca, din banii economisiţi, farmaciile spitalelor să se umple din nou de medicamente şi materiale, iar bolnavii să nu mai fie nevoiţi să vină cu ele de-acasă. N-a fost să fie aşa.
     Problemele sunt departe de a se fi rezolvat, mai mult, ele se tot adună. O veste stupefiantă, dar exemplară pentru judecarea întregului sistem sanitar din România, ne vine de la Sebeş. Telefoanele Spitalului municipal au fost suspendate de Romtelecom pentru o datorie de 25 milioane de lei. Ce vor face bolnavii? Dacă o unitate sanitară bine cotată, dintr-un municipiu în plină expansiune economică, poate ajunge într-o astfel de situaţie, vă puteţi imagina ce se întâmplă prin alte zone, mai bătute de soartă? Mai ales că, de când i-a trecut "în parohie", Primăria municipiului Sebeş a investit deja în spital câteva sute de milioane de lei.
     Nici medicii de familie, cei care asigură asistenţa medicală primară, nu o duc mai bine şi, pe cale de consecinţă, nici pacienţii aflaţi pe lista lor. După ce scandalul listei medicamentelor compensate părea să se fi stins, apare la orizont o nouă belea: Ministerul Sănătăţii a redus drastic numărul formularelor de prescriere a reţetelor compensate sau gratuite pe care are voie să le elibereze lunar un medic de familie, aproximativ 60 la circa 800 de persoane înscrise pe lista unui medic de familie. Este adevărat că nu toţi asistaţii se îmbolnăvesc deodată, dar oricum numărul formularelor este departe de a acoperi necesarul. Ele se termină în primele zile ale lunii. Dacă ai ghinionul să te îmbolnăveşti mai târziu, nu există altă soluţie decât plata integrală a medicamentelor prescrise. Şi aşa se ajunge în situaţia aberantă, în care contribuabili cu plata la zi a asigurărilor de sănătate, nu beneficiază de drepturile pe care banii vărsaţi în conturile caselor li le oferă conform legii. Este acesta un atac la drepturile omului? Vom avea însă timp să mai dezbatem această problemă pentru că CNAS tocmai a anunţat că a decis să modifice lista medicamentelor compensate atât de greu născută şi publicată deja în Monitorul Oficial pentru că a constatat mari erori între nomenclatoare şi listele aferente cu preţurile de referinţă pe baza cărora se face decontarea. Lista corectată se preconizează să intre în vigoare abia luna viitoare. Pe bună dreptate medicii şi pacienţii se întreabă: încotro se îndreaptă sistemul sanitar românesc?