Preasfântă stăpâna mea, de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni, izgonește de la mine, smeritul și ticălosul robul tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele întinate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri aminte și năravuri, și de toate faptele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile, și preacinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor.
Amin!
Duminica Samarinencei

Prea frumoasă Evanghelie ce rânduită este să se citească mâine la Sfânta Liturghie, convorbirea Domnului Hristos cu o femeie samarineancă. Ni se relatează, ni se spune, între altele, că samarinenii, după ce au ascultat, sigur, plini de uimire spusele numitei femei: "veniți de vedeți un om care mi-a dat la iveală toate câte am făcut", au alergat să-l vadă pe acel om, pe Hristos, au crezut într-însul și l-au rugat să rămână la ei. Și a rămas Domnul la ei două zile. Ce va fi făcut Fiul divin cât a stat în mijlocul samarinenilor? Sfânta Evanghelie nu ne spune. Ne putem însă lesne închipui că le va fi împărtășit minunata, dumnezeiasca sa învățătură, îi va fi învățat calea dobândirii vieții de veci; le va fi vorbit și lor, fără îndoială, precum femeii samarinence, despre apa cea vie care este darul lui Dumnezeu, harul cel ceresc, apa care se face în cel ce o bea izvor de viață, săltătoare în viață veșnică. Despre așa ceva și despre altele le-a vorbit atunci Domnul, rugăciune și cântare sfântă vor mai fi fost acolo, într-un cuvânt adevărată petrecanie duhovnicească, de suflet ziditoare va fi avut loc în localitatea samarinenilor cât a stat Domnul acolo, o petrecanie mult deosebită de cea care are loc în zilele noastre, când se întâmplă să poposească în casele noastre vreo persoană mai aleasă sau mai multe persoane iubite, cu care prilej beția și mâncarea cea bună și multe sunt pe primul plan; discuțiile asupra tuturor deșertăciunilor, asupra tuturor fleacurilor abundă, dar pomenire de Hristos, de Dumnezeu și de cele sfinte în genere, nu se face.
Frați creștini, cugetând la deosebita cinste ce a făcut Domnul samarinenilor, primind să le fie oaspete două zile, să ne silim a deveni și noi vrednici de o astfel de cinste: ca și samarinenii, să credem cu putere în Domnul Hristos, căci El este Mesia, Mântuitorul lumii, cu vrednicie să bem din apa cea vie, din harul ceresc care-și are izvorul în Iisus Domnul și care se dă și celor însetați de către preoții bisericii prin Sfintele Taine și credinței noastre și harului dumnezeiesc primit, să adăugăm faptele noastre bune. Astfel procedând, aducem pe Hristos Domnul și în Siharul vieții noastre, îi prilejuim poposirea cu drag și în Samaria sufletului nostru, învrednici-ne-vom, se înțelege, de tot binele în viața aceasta și în cea care va să fie. Amin. Hristos a înviat!
Preot Ioan SUCIU