"Pedepsiţi Franţa, ignoraţi Germania şi iertaţi Rusia!", aşa suna sfatul consilierului american pe probleme de securitate naţională Condoleeza Rice către preşedintele Bush înainte de megaturneul său diplomatic în Rusia, Europa şi Orientul Apropiat. Liderul american, se pare, nu a avut prea multă consideraţie pentru cuvintele sfătuitorului său de nădejde, întâlnirile sale cu preşedintele francez Jacques Chirac şi cancelarul german Gerhard Schroder de la summitul G-8 de la Evian trasând toate datele unei prietenii redescoperite după războiul din Irak. În privinţa Rusiei, se poate spune că este vorba de mai mult decât de o simplă exonerare din partea Americii: acordarea a 750 de milioane USD regimului de la Kremlin pentru protecţia arsenalului nuclear. Viitorul însă nu prea apare pictat în culorile sincere ale prieteniei transatlantice, ci ascunde datele unei reconcilieri forţate, câtă vreme Franţa respinge din nou iniţiative americano- britanice şi tranşează net ideea unei lumi multipolare, fără omniprezentul portret al "jandarmului" planetar de peste Ocean.
     Pentru a afla exact care este miza acestui neaşteptat tur de forţă al preşedintelui SUA este suficient să urmărim punctul terminus al acestui turneu: Orientul Mijlociu, unde Bush participă la două întâlniri istorice în Egipt şi Iordania pentru mult-discutatul "drum către pace" şi chestiunea statului palestinian. Cât de important este acest subiect pentru liderul Americii putem observa din comportamentul prezidentului Bush, care a neglijat ordinea de zi a summitului ţărilor puternic industrializate pentru a pune pe tapet ultimele sale idei în sectorul luptei antiteroriste, în dauna unor teme la fel de fierbinţi precum relansarea economiei globale şi a cursului dolarului ori sprijinirea ţărilor sărace. În viziunea americană, soarta economiei planetei mai poate aştepta, în vreme ce statul palestinian care trebuie înfiinţat până în 2005 nu, aşa că periplul pan-european al lui Bush junior, început sâmbăta trecută în Polonia, continuat cu vizita la Sankt Petersburg şi întâlnirile de la Evian, nu înseamnă decât simple strângeri de mână şi culegeri de impresii pentru summitul istoric din Egipt din staţiunea Sharm el-Sheik, supranumită "oraşul păcii", unde se poate spune că se desfăşoară prima reuniune la vârf pentru relansarea procesului de pace în Orientul Mijlociu.
     O schimbare de proporţii este desemnarea premierului palestinian Abu Mazen ca purtător de cuvânt din partea Autorităţii Palestiniene şi deci absenţa lui Yasser Arafat, o mişcare care reprezintă doar prima modificare dintr-o serie de lungi permutări calculate pe drumul către mult-dorita "pace" în zonă. Prezent pentru prima dată în Orientul Apropiat de la venirea sa la putere, George W. Bush caută acum acordul statelor arabe pentru planul de pace în Palestina după terminarea ostilităţilor în Irak, ţinta finală, după întâlnirile cu reprezentanţii arabi şi premierul israelian, fiind o declaraţie publică de sprijin pentru acest plan menit să dea undă verde creării noului stat palestinian. Aceasta este adevărata "mare împăcare" după Irak, cea pe care şi-o doresc Statele Unite cu lumea arabă şi ceea ce urmăreşte prezidentul american prin suita sa de vizite oficiale. Iar dat fiind că SUA au primit şi binecuvântarea Vaticanului în urma întâlnirii secretarului american Colin Powell cu Papa Ioan Paul al II-lea, cele două state: Israelul şi viitoarea Palestină sunt singura rezolvare pentru eternul conflict din regiune şi care va reprezenta, desigur, o reuşită istorică pe care şi-o va revendica George W. Bush. Salvarea economiei mondiale, situaţia dezastruoasă a ţărilor în curs de dezvoltare pot să mai aştepte aşezate cuminte în coada listei priorităţilor externe americane. Pentru că, în fond, anul următor este unul pre-electoral pentru americani şi ca purtători de grijă pentru soarta lumii, care există şi dincolo de mirajul petrolului arab, există deja Organizaţia Naţiunilor Unite şi atâtea alte organizaţii care însă, din nefericire, funcţionează mai mult pe hârtie.