Trăim o vară halucinantă. Căldura toridă şi ploile stihiale alternează aidoma unui duş scoţian. Ţăranul mai ales, şi-a dorit ploaia, dar ea întrece limita normalului şi vede cum i se duce pe apa sâmbetei recolta. Totul fierbe începând de la fotbal, incompatibilitatea demnitarilor, angoasa apropiatelor alegeri, la starea precară a românului de rând şi până la politichie. Parcă ne-am afla într-o butelie de Leyda pe cale să explodeze. În birouri bine capitonate şi cu aer condiţionat sau în locuri mai retrase şi mai umbroase, astfel încât căldura să nu deranjeze gândul bun, starea neuronală şi chiar cea hormonală, se discută aprins, se fac liste de candidaţi pentru viitoarele alegeri, atât cele locale, cât şi cele parlamentare. Se vâră apoi precum o cocă la cuptor, unele se lasă la macerat pentru a vedea dacă ele sunt de calitate, au aroma şi gustul dorit.
     Politicienii încep să calce ţara în picioare, să ia pulsul populaţiei, să comande pe cheltuială proprie sondaje de opinie pentru a vedea care mai este încrederea, imaginea partidului în percepţia alegătorilor. Se dă o bătălie atroce, una ascunsă, subterană, alta pe faţă, la vedere. Nu se menajează nimeni pe nimeni şi încă nu a început bătălia, corida cea mare. Doar un ochi avizat poate să-şi dea seama că deocamdată se face blatul, apoi vine pusă frişca şi cireaşa pe tort. Gladiatori sunt destui şi de o parte şi de alta a puterii. Se cârcoteşte, se practică un duel al replicilor lipsite de o elementară eleganţă, de fair-play. Se face apel adesea la un limbaj suburban, la dejecţii stilistice, se dă cu ghioaga. Mulţi din cei care au fost şi mai sunt încă tari, călare pe caii mari ai puterii locale sau centrale încep să tremure. Parlamentul, Guvernul, administraţia locală sunt locuri călduţe de unde dacă nu curge pică, salariile sunt destul de bune, cu fotolii pluşate, cu secretare cu fuste scurte şi pline de nuri, case de vacanţă, întâlniri protocolare, mese festive, aroganţa puterii de a dispune de vulg după bunul plac. Şi atunci se naşte o adevărată întrecere socialistă pentru a accede pe liste. Musai să-l terminăm pe Cutare, să-l demolăm pe Cutărescu şi să ne punem omul nostru pe fotoliul ics sau igrec. Lupii tineri cu canini puternici gata să sfâşie carnea macră a puterii, ies de prin pădurile anonimatului şi se înfig la bătaie. Ce nu vedeţi, par să spună ei, că suntem tineri, nişte băieţi prezentabili, bine îmbrăcaţi, ba mai avem şi o valiză plină cu bani pentru a... Dar glagoria, calmul, echilibrul, discernământul politic, sinceritatea, dorinţa de a face ceva pentru comunitate, pentru ţară, unde sunt? Palavre domnilor! Important este să iasă lozul cel mare.
     Va mai trece puţin şi o să-l mituim, şi o să-l minţim, să-l ameţim de cap, că nu e destulă căldură care face victime, pe bietul alegător. Nu ştim însă pe unde vor scoate cămaşa, căci omul de rând o duce tot mai prost, a ajuns să cerşească un medicament care să-i prelungească viaţa, care i s-ar fi cuvenit gratis, dar gratuitatea e pentru cei îmbuibaţi. Economia chiar dacă se mişcă, se mişcă în ritm de melc, privatizarea a devenit o poveste lungă şi străvezie, birocraţia te scoate din minţi, corupţia, deşi există cu acte în regulă, e mai mult inventată de... presă. Preşedintele şi premierul nu le pot reteza pofta de compatibilitate a parlamentarilor şi funcţionarilor publici. Suntem o ţară ce şi-a pierdut busola, precum o epavă în plină derivă. Singurul discurs autentic e cel extern, în rest, ce-o da Sfântul.