Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor
Astăzi, drept credincioșii ortodocși români au o dublă prăznuire: Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor. Câteva cuvinte despre această mare prăznuire și în primul rând Înălțarea Domnului.
Fiul lui Dumnezeu, după ce a înviat din morți, a mai zăbovit pe pământ vreme de patruzeci de zile, după care a poftit pe prea iubiții Săi învățăcei și apostoli să-L însoțească pe muntele zis al Măslinilor (Eleon), nu departe de Ierusalim. Pe muntele acesta, după ce le va fi împărtășit câteva învățături, Domnul, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat pe ucenici și, pe când îi binecuvânta, învăluit deodată de un nor, s-a depărtat de la ei, s-a înălțat la cer și s-a așezat de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Întrebare fac: De ce oare n-a mai stat Domnul pe Pământ? De ce oare se va fi înălțat la cer? Aflăm din Cartea Sfântă: s-a înălțat Domnul la cer ca să ne trimită pe Duhul adevărului, pe mângâitorul (Ioan 16,7), să ne dăruiască harul lui Dumnezeu (Efes. 47,7), să se roage pentru noi (Rom. 8,34), în sfârșit, pentru ca să ne pregătească loc de fericire veșnică (Ioan 4,2). (Câtă părintească purtare de grijă față de noi!). Frați creștini, să luăm serios aminte la această stare de fapt. Acum când prăznuim Înălțarea Domnului, să purcedem a căuta cu privirile cât mai des, cât mai mult la cer, așa cum au căutat odinioară apostolii când cu înălțarea Stăpânului lor. Să privim cu ochii inimii, dorindu-le foarte locul cel ceresc, slava cea cerească și pe Domnul acestora, să dorim înălțarea la ele. Iar ca de înălțare, cu siguranță, să avem parte să ne înălțăm de-acum deasupra a tot ceea ce-i păcat, netrebnicie să nu mai fie.
În cel de-al doilea rând, prăznuim în chip pios pe ostașii mucenici ai neamului, care, pentru apărarea țării, întregirea neamului și slava sfintei noastre Biserici, în primul război mondial, lăsându-și tată și mamă, nevastă și copii, s-au avântat eroic în luptă, și-au vărsat cu nepricopsire sângele și au căzut jertfă pe altarul sfânt al Patriei iubite și încununați au fost cu izbânda mult dorită. Mare a fost jertfa lor, mare a fost rezultatul jertfei lor: nașterea României mari și frumoase; fost-a cândva (când, Doamne, din nou, cum a fost?).
Pomenim tot cu pioșenie pe alți eroi-mucenici ai neamului care, la patrioticul: "vă ordon, treceți Prutul", cu dragostea năpăstuitei Basarabii în inimi, au purces la luptă și, ajungând, fără voia lor departe, pe alte meleaguri, cu sângele vieții, vărsat inutil, la un fericit soroc, o binevenită intervenție regală, cei rămași în viață au întors armele spre alți vrăjmași, tot netrebnici, rău-voitori și răufăcători (nemții lui Hitler). Urmarea jertfei lor? Una: eliberarea suferindului Ardeal de Nord. Alta: scurtarea cu 6 luni a războiului. Ce a mai fost, fără voia lor, știm...
Încă o pioasă pomenire a eroilor martiri ai neamului românesc: a celor de la Revoluția din Decembrie 1989, declanșată pentru libertate, dreptate și demnitate națională. Rezultatul: înlăturarea de la domnia țării a dictatorului cu al său netrebuit comunism. Trecând peste toate, să nu uităm că trei serii de eroi - mucenici ai neamului avem a-i pomeni și a ne ruga pentru ei. Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor, nu se poate o mai potrivită deodată pomenire. Mărire, cinste și închinăciune lui Hristos Domnul, care s-a înălțat la cer și pentru a ne pregăti nouă locul înălțării noastre în cereasca slavă. Mărire, cinste și închinăciune eroilor martiri ai neamului, care, prin jertfirea lor au țintit înălțarea și slava țării noastre dragi.
Cinstea s-o învrednicim și noi.
Pr. Ioan SUCIU