Ţăranii sunt disperaţi. O secetă cumplită distruge aproape toate culturile agricole, înfiinţate cu bani grei, cu trudă şi multă sudoare, de către producătorii agricoli, tot mai puţin băgaţi în seamă de guvernanţi. Practic, pe nimeni, pe nici o autoritate nu interesează dezastrul din agricultură. Premierul Adrian Năstase, atunci când vorbeşte de agricultură, este preocupat mai ales de ferma sa de la Cornu şi de "problema ouălor" iar ministrul Agriculturii, preotul Sârbu, nu are nici în clin nici în mânecă cu cele pământeşti, din moment ce asistă cu nepăsare la înmormântarea agriculturii. Iată acum, în plină secetă, când jarul verii a făcut praf şi pulbere milioane de hectare, nu am auzit ca domnii de la guvern să fi întreprins vreo măsură pentru salvarea pâinii noastre cea de toate zilele. Corect ar fi fost ca onorabilul nostru guvern să fi decretat starea de calamitate şi să acorde pe gratis apă şi energie electrică tuturor acelora care doresc să-şi irige culturile. Să-i subvenţioneze, cum se zice, măcar cu apă, care nu costă nimic, că tot se duce... pe apa sâmbetei. Ca să nu mai vorbim de instalaţiile şi echipamentele de irigaţii care ar trebui date ţăranilor în condiţii avantajoase, adică în raport cu mărimea pensiilor şi a preţurilor la produsele agricole (la porci, de exemplu, că tot avem prea mulţi în ţară). Dar nimic concret nu se întâmplă.
     În alte ţări, care au constant temperaturi în jur de 40 de grade, agricultura, în speţă cultura căpşunilor, unde, de asemenea stăm bine având tot mai mulţi căpşunari, este în floare datorită sistemelor de irigaţii, sprijinite de guverne prin subvenţii grase. Este o investiţie certă, benefică pentru ţară în primul rând, dar şi pentru producătorii agricoli, în speţă fermieri. Din păcate, la noi starea agriculturii a ajuns jalnică, iar ţăranii sunt tot mai disperaţi, păcăliţi şi înşelaţi nu numai vizavi de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (fiind plimbaţi prin sălile tribunalelor) ci şi de faptul că atunci când îşi ară şi seamănă ogoarele o fac doar din dragoste şi ataşament, din respect pentru pământ şi tradiţie, deşi din start ştiu că practic pierd aproape totul. Este cu atât mai regretabilă o asemenea situaţie, cu cât atunci când a venit la putere actualul partid de guvernământ a declarat că relansarea agriculturii şi turismului sunt prioritare. A fost mai mult o promisiune, tip apă de ploaie, care, după cum se vede, nu a adus nimic bun ţăranilor. Şi aceasta pentru că, deocamdată, pentru mai marii agriculturii româneşti nu sunt prioritare subvenţiile agricole ci comisioanele la importurile de cereale, zahăr, carne etc.
     Pe acestea nu le afectează, din nefericire, nici chiar seceta. Ba dimpotrivă, este chiar mană cerească asemenea stare pentru făniţii şi culiţii noştri. Norocul nostru, al românilor, este că suntem vecini cu Ungaria, unde, deşi seceta este la fel de cumplită, se irigă din greu, chiar dacă ungurii au doar un râu - Tisa şi un fluviu - Dunărea. Au însă un Guvern şi un prim-ministru care subvenţionează din greu fermierii autohtoni şi culturile agricole tradiţionale. De aceea românii mănâncă tot mai multă kucouricza (făină de mălai) ungurească! Dacă ar şti Horea, Cloşca şi Crişan, ori Avram Iancu, mă întreb pe unde şi-ar mai număra ouăle guvernul Năstase?