S-a discutat şi paradiscutat despre restructurarea guvernului, ca şi cum chestiunea în cauză ar salva ţara de la secetă şi sărăcie. Iată că după îndelungi consfătuiri între cei doi oameni puternici ai ţării - Iliescu şi Năstase, s-a ajuns la remaniere şi restructurare sau mai bine zis la înjumătăţirea cabinetului. Isprava, care ţine, după câte afirmă unii, de organismele europene sau de voinţa acerbă a preşedintelui Iliescu, s-a realizat. Din acest duel a ieşit biruitor floretistul de la Cotroceni; o dată că i s-a pus în practică mai vechea sa doleanţă şi aici are dreptate, pentru că ce ne trebuie nouă un guvern mai mare ca cel al Statelor Unite, noi, o provincie a Europei, să scoată statul atâtea lovele de la buget pentru plata salariilor atâtor miniştri; a doua oară, pentru că cei păstraţi pe post, ca şi cei care vor fi promovaţi sunt oamenii lui Iliescu. Vom vedea, probabil mai încolo, deşi nu e greu de întrezărit, care a fost miza acestor discuţii. Năstase a fost nevoit să înghită găluşca lui Iliescu, care va fi preşedinte încă un an peste mandatul constituţional, iar apoi se va întoarce la şefia PSD-ului, iar Năstase va încăleca fotoliul de la Cotroceni. Schimbarea nu va rămâne fără unele mici seisme în partidul de guvernământ, ceea ce, în cele din urmă, nu ştim dacă s-a evidenţiat un ministru mai mult decât altul - toţi sunt o apă şi-un pământ. Cum spuneam, au prevalat relaţiile cu tătucul Iliescu. Oarecum surprinzător este faptul că a fost descăunat Octav Cozmâncă, trimis să facă campanie electorală, tocmai el care se sborşea cel mai aprig la baronii locali şi care anunţa în repetate rânduri schimbări de prefecţi. Iată, că nu a schimbat pe nimeni, şi a ajuns să fie schimbat el, căci vorba aceea, cine sapă groapa altuia...
     Din toată această tevatură s-a degajat o idee suspect de anemică, de şchioapă şi anume angajarea unor reprezentanţi ai oamenilor de afaceri în posturi de secretari de stat în ministere, care vor formula propuneri pentru îmbunătăţirea climatului investiţional şi a mediului economic din România. Chestiunea pusă pe tapet e una cu două tăişuri. Chiar dacă intenţia Guvernului teoretic este impecabilă, e greu de crezut că unii oameni vor renunţa la afacerile lor prospere pentru a se înhăma la o muncă guvernamentală. Ce vom face cu incompatibilitatea, va rămâne aşa, un trandafir la butonieră? Legislaţia anticorupţie, recent adoptată, este clară: secretarii de stat nu pot fi implicaţi, cel puţin formal, în conducerea unei societăţi. Aşa că nu prea sunt şanse să fie aduşi oameni de afaceri cu idei, performanţe în fotoliile executive. Să nu ne mire faptul că guvernul va trebui să se mulţumească cu figuri de mâna a doua. Dezlegarea misterului ar fi derogarea de la prevederile legislative privind incompatibilităţile, dar un asemenea gest va trezi mânia Opoziţiei.
     Pericolul cel mare vine din zona Puterii, în sensul că astfel de secretari de stat - afacerişti sunt aleşi din cercurile agreate de partidul de guvernământ. Şi uite aşa ne vom putea trezi cu aşa zişii baroni locali în şezlongul de baroni centrali, care să aibă la îndemână afaceri macroeconomice. Nimeni nu e căzut în cap să renunţe la o afacere prosperă şi să se angajeze la stat, unde câştigă de câteva zeci de ori mai puţin. Pe de altă parte, s-ar induce ideea că băieţii de la guvern sunt răi, slabi profesionişti iar oamenii de afaceri, băieţi buni. Cum o astfel de cămilă nu poate fi trecută prin urechile acului, se deduce din faptul că nu s-a primit încă nici un răspuns la o asemenea idee abracadabrantă. Repet şi apăs, această iniţiativă este bine venită, dar realităţile zilei se vor opune de-a curmezişul şi o vor bloca. Fără numai dacă se renunţă la Legea anticorupţie şi incompatibilitate, prevăzute de aceasta. Deocamdată, ideea pare absurdă. Bunii manageri pleacă de la stat şi nu părăsesc sectorul privat pentru a depinde de punga bugetului.