A curs multă cerneală, s-a vorbit la superlativ despre izbânda istorică a promovării echipei F.C.Unirea Alba Iulia în primul eşalon al fotbalului românesc. Şi desigur se va mai scrie încă. Un prim fapt remarcabil este acela că managerii echipei nu au vândut locul în prima divizie şi că din toamnă vom mânca efectiv fotbal pe pâine. Reuşita de excepţie a fotbalului albaiulian şi judeţean, ba am putea spune şi a celui ardelean, a aruncat suflarea iubitorilor sportului cu balonul rotund într-o frenezie şi o fierbere întrecute doar de temperaturile tropicale ale acestei veri ce usucă plămânii. E frumoasă euforia mai ales când viaţa e săracă în satisfacţii, dar trebuie să fim mai pragmatici, mai cu picioarele pe pământ. Jucătorii, antrenorii, oamenii de bine din jurul echipei ne-au făcut un cadou excepţional. Ce vom face cu el? Unde îl vom aşeza, cum îl vom păstra să nu se deterioreze, să-i păstrăm strălucirea şi farmecul?
     Din ceea ce am perceput până acum de pe piaţa ştirilor, a pregătirilor în vederea noului sezon fotbalistic, nu s-a făcut mai nimic dincolo de frumoasele intenţii. Toate au rămas într-un stadiu de crisalidă, aşteptând să iasă şi să zboare frumosul fluture al speranţei. Se vorbeşte mult, se vehiculează o mulţime de sugestii, de idei, de opinii, ce ar trebui făcut, dar, din păcate, cu vorbe, cu intenţii frumoase nu se poate construi nimic. Echipa are nevoie de sprijin financiar, cu alte cuvinte de bani şi încă nu puţini. Greutăţile, încercările prin care va trece echipa vor fi multe şi fără un buget cât de cât rezonabil nu se poate trăi în divizia A. Deplasările de la un capăt la altul al ţării, medicaţia, hrana, baremurile arbitrilor vor fi altele, mai costisitoare, contractele jucătorilor mai substanţiale pentru a-i lega de club, de oraş, pentru a-i determina să se "bată" până la epuizare pentru victorie. E nevoie să achiziţionăm jucători de elită pentru a întregi lotul şi a-i spori valoarea. Este necesar apoi să fie aduse o serie de îmbunătăţiri stadionului "Cetate", hotelului sportiv şi vestiarelor. Nu s-a rezolvat nici până la această oră statutul bazei sportive, în patrimoniul cui va intra. Este imperios necesar să fie lichidate unele datorii financiare faţă de sportivi, altfel ei îşi vor lua zborul potrivit legilor dure ale pieţei fotbalistice spre alte echipe, spre alte zări mai promiţătoare. Dacă nu toate, măcar o parte din acestea trebuiau rezolvate până la această oră.
     Atât Consiliul judeţean cât şi cel municipal au gestionat cum au putut această reuşită, iar dl. Viorel Măluşel a fost adevăratul catarg al corabiei uniriste în drumul ei spre divizia A. Nu trebuie lăsat pe ei totul, pentru că amploarea şi complexitatea noului statut pe care l-a luat echipa ne obligă la mai mult. Este nevoie de o coagulare a tuturor energiilor, a unei comuniuni vitale a tuturor agenţilor economici mai mari sau mai mici din judeţ. Timpul tace şi trece, deocamdată domneşte euforia, dar în subsidiar se simte izul lâncezelii, al delăsării, ca să nu spunem al haosului. La ora de faţă este cea mai vitală problemă a oraşului şi a judeţului, iar inerţia domneşte imperial. Nu ne-am întâlnit de-a lungul istoriei cu o asemenea ispravă şi e păcat de la Dumnezeu să nu o ştim gestiona aşa cum fac alte oraşe mari, de exemplu Oradea, unde Consiliul local a sprijinit echipa cu 23 de miliarde de lei. Domnilor Ioan Rus, Eugen Popa, Mircea Hava, fiţi liantul care să coaguleze toate forţele, toţi agenţii economici, persoane fizice şi juridice potente şi să acţionaţi până nu este prea târziu! Daţi-vă seama câte oraşe mult mai mari din ţară şi-ar dori să aibă o echipă în divizia A, iar noi să dăm cu piciorul unei astfel de izbânzi. Ar râde istoria de noi, mai ales acum în preajma aniversării Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Lăsaţi la o parte orgoliile mărunte şi daţi-vă mâna. O faceţi pentru binele comunităţii, iar domniile voastre sunteţi exponenţii cei mai fideli ai acestei comunităţi.