Chiar dacă ieri, în Parlament, Opoziţia a contestat noua formulă guvernamentală, cabinetul Năstase e foarte mulţumit de sine şi are planuri măreţe. Astfel, miniştrii săi au promis că economia subterană va fi redusă la jumătate, că evaziunea fiscală va fi considerată o crimă, că taxele şi impozitele vor scădea, că bugetul va fi satisfăcător, că medicamentele compensate şi gratuite se vor găsi permanent, că bolile sistemului sanitar vor fi eradicate, că vom avea legislaţie stabilă, că învăţământul va ieşi din zodia ineficienţei, că pe trupul industriei româneşti vor creşte ramuri cu valoare adăugată mare şi alte asemenea lucruri de domeniul SF-ului. Nu ştim pe ce s-a bazat executivul când a făcut asemenea promisiuni, dar sperăm că nu pe efectele miraculoase ale gestului prin care ex-ministrul Octav Cozmâncă, spaima prefecţilor - baroni, a devenit ctitor de biserică în satul natal Talpa, pe banii Guvernului şi ai unor sponsori miloşi, cu mare dragoste de... cel de sus, din postul de preşedinte al PSD-ului. Deşi o minune tot s-a produs de când domnul Cozmâncă, ex-cadristul ceauşisto-comunist, actualmente cadrist pesedisto-capitalist s-a pus în slujba bisericii: în data de 17 iunie 2003, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dat o sentinţă din care rezultă că în România nici nu a existat un regim comunist. Astfel, potrivit cotidianului "România Liberă" din 18 iunie, sentinţa cu pricina a fost dată în legătură cu procesul intentat statului român de victimele regimului comunist. În 5 martie a.c., Fundaţia ICAR (care se ocupă de victimele torturii) a deschis o acţiune în justiţie prin care cerea statului român recunoaşterea regimului comunist ca regim dictatorial care a produs grave prejudicii unei însemnate părţi a populaţiei României şi recunoaşterea Securităţii ca organizaţie teroristă, responsabilă juridic prin membrii săi de crimele din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În esenţa ei această acţiune nu viza decât formularea unor scuze publice din partea reprezentanţilor statului român, ca o minimă reparaţie morală faţă de victimele regimului comunist. De menţionat că România este singura ţară ex-comunistă în care statul nu şi-a asumat public responsabilitatea represiunii faţă de propriii cetăţeni. Avocaţii statului au invocat însă excepţia numită în limbaj juridic "lipsă de interes", iar instanţa, prin judecătorul Nicu Jidovu, a hotărât că "admite excepţia lipsei de interes" (a reclamanţilor - n.red.). Cu alte cuvinte, în viziunea lui Jidovu, persoanele care au făcut zeci de ani de puşcărie, au fost deportate sau supuse unor abuzuri grave din partea unor instituţii ale statului (Securitate, Poliţie, Justiţie), nu au motive să pretindă instituţiilor zise democratice ale aceluiaşi stat să-şi asume public responsabilitatea acţiunilor de dinainte de 1989.
     Americanii, în schimb, nu numai că nu l-au uitat pe Ceauşescu, dar l-au şi identificat cu antichrist, care este mult mai rău decât Dracula. Astfel, în romanul de mare succes "Armageddon: The Cosmic Battle of the Ages" de Tim La Haye şi Jerry Jenkins, editat în 3 milioane de exemplare, antichristul este preşedintele României, Nicolae Jetty Carpathia, care ajunge să conducă ONU şi Europa şi impune o monedă unică în toată lumea. El moare la un moment dat, dar renaşte şi îşi stabileşte capitala la Bagdad. După care îşi începe dominaţia asupra lumii, până când omenirea va fi salvată de o echipă de piloţi americani. Fiind vorba de un roman şi nu de un comunicat al Departamentului de Stat al SUA, probabil că nimeni nu va cere scuze românilor pentru amestecarea lor în asemenea scenarii diavoleşti. Să ne consolăm cu gândul că nici noi nu stăm prea rău cu imaginaţia, ba uneori chiar credem că antichrist a pus gând rău plaiurilor noastre mioritice unde se întâmplă, vai, atâtea blestemăţii. Câte o rază de speranţă ne mai vine dinspre eternul Ion Iliescu, care tocmai a devenit preşedinte de onoare al "Ligii Pupezelor Zbârlite de Fum".