Patru din cinci români sunt convinşi că există corupţie la toate nivelurile ţării. Din exterior, oficialii europeni şi transatlantici avertizează, pe toate canalele posibile, asupra acestei stări de fapt: corupţia endemică din România. Flagelul corupţiei cu care se confruntă ţara noastră în peisajul de tranziţie a fost înfierat de nenumărate ori de către putere, prin declaraţiile de ultimă oră ale preşedintelui, premierului ori prin distribuirea Parchetului Naţional Anticorupţie şi, mai nou, a proaspăt - înfiinţatului Minister al Controlului în roluri de cavaleri anticorupţie strălucitoare. Cu toate acestea e limpede că România trebuie dusă imediat la "control"- o cer oamenii de rând, o solicită forurile europene şi internaţionale şi, în mod sigur, o strategie anticorupţie eficientă se poate dovedi singurul mesaj de campanie electorală capabil să smulgă electoratul din pesimismul şi lehamitea care ameninţă urnele în 2004. Până la anul România trebuie să închidă toate capitolele de aderare, trebuie să primească statutul de economie funcţională, cu alte cuvinte trebuie să aibă încheiate toate socotelile de aderare cu forul european pentru a fi pe val în 2007.
     România, însă, aşa cum o arată ultimul sondaj, este un punct pe hartă în care flagelul corupţiei a contaminat profund judeţele de la graniţă şi s-a generalizat întreaga suprafaţă a ţării, unde purtătorii acestui virus se dovedesc a fi, cel mai adesea, parlamentarii, dar şi judecătorii, poliţiştii, miliardarii de carton. Şi această boală nu este una obişnuită, cu un punct de vârf şi unul de regres, ci o infecţie generalizată într-o ţară în care 51% dintre români cred că majoritatea oamenilor au făcut avere prin încălcarea legii, 23% prin relaţii, 9% prin muncă şi merit personal şi 7% prin noroc. Eficienţa unui tratament este mai mult decât necesară în aceste luni atât de importante pentru România, pentru redobândirea credibilităţii oficialităţilor române în relaţiile lor cu investitorii şi cu instituţiile din UE. Şi poate şi pentru că România nu poate să-şi permită încă să "plătească" tratamentul: 75% dintre români se cred săraci, singurul lor lux rămânând acela de a gândi liber şi de a împărtăşi o percepţie similară cu aceea a oficialilor europeni. România, supusă unei radiografii serioase, are nevoie de ajutor şi de tratament, nu doar de o strategie, nu numai de un minister în plus, ci chiar de o Federaţie anticorupţie, nu de specialişti şi raportori, ci de oameni cinstiţi şi corecţi, care pot să susţină cauza României în Europa şi să ajute ţara să facă primii paşi către mult aşteptata convalescenţă. Aceasta implică şi o schimbare a mentalităţilor, pentru că iată şi acum în 2003, 90% dintre români cred că statul român este obligat să asigure locuri de muncă pentru toţi cei care vor să muncească. Adică statul, aşa cum este el prins în mrejele corupţiei, trebuie să îi ajute pe cei care duc dorul serviciului călduţ la stat. Avem nevoie de Europa, avem nevoie de o strategie bine definită care să combată cele trei tare ale societăţii româneşti: săracia, lipsa locurilor de muncă şi corupţia. Dar poate cel mai mult avem nevoie de oameni în stare să facă aceste programe anticorupţie, antisărăcie şi să aducă rezultate concrete pentru ca, în sfârşit, după mai bine de 13 ani de tranziţie, la o nouă radiografie, să putem distinge clar imaginea unei "Românii Curate".