Doamne, norii negri ai ne­fe­ri­ci­ri­lor se grămădesc asupra capului meu şi întristările chinuitoare mă îngrozesc. Dar, deşi sufăr, nu cârtesc împotriva Ta, Preabunule, căci Tu eşti totdeauna sprijinitorul meu şi piatra cea neclintită, pe care sunt întemeiate nădejdile mele. Tu cunoşti, Dumnezeule, pricinile ne­fe­ri­ci­ri­lor şi întristărilor mele şi îngrijeşti de soarta mea. Deşi sufăr, dar ştiu că Tu mă iubeşti şi această încredinţare mă încurajează. Plin de nădejde în dragostea şi bunătatea Ta, nu voi lăsa să mă biruiască împotrivirile soartei, ci mă voi lupta cu curaj şi cred, că având ajutorul Tău voi ieşi biruitor. Cel ce câr­mu­ieşti lumea şi soarta muritorilor, cârmuieşte şi corabia vieţii mele, cea izbită de valurile ispitelor, spre liman liniştit. Înţelepciunea Ta să mă po­vă­ţu­ias­că pururea în calea binelui şi a fericirii, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Tăi şi ale Preacuratei Maicii Tale. Amin!

     Astăzi: Vremea este plăcută şi călduroasă, cerul se prezintă parţial noros, fiind posibilă în cursul zilei şi apariţia ploii. Temperaturile se păstreză ridicate: maxim 26 grade C în timpul zilei şi minim 13 grade C pe timpul nopţii.
     Mâine: Vremea va fi frumoasă, cerul degajat, iar temperaturile vor fi de maxim 27 grade C şi minim 11 grade C.

      Asociaţia Naţională pentru Educaţia Părinţilor din România (ANEPRO), editează în cadrul unui proiect finanţat de UNICEF -România un buletin informativ intitulat "Educaţia părinţilor azi", care se autodefineşte drept "Foa­ie pentru adulţi, spre binele co­pi­i­lor". În ultimul număr al acestui buletin informativ apare o referire detaliată cu privire la proiectul "Educaţia părinţilor", derulat în judeţul nostru încă din anul 2000 de către DGPDC Alba. Tot­o­da­tă, ANEPRO şi-a exprimat intenţia de a iniţia un dialog cu instituţia judeţeană de protecţie a copilului, specialiştii asociaţiei fi­ind interesaţi să primească ma­te­ri­a­le din partea DGPDC, privind preocupările şi succesele locale în domeniul educaţiei copiilor şi a părinţilor. (I.H.)

---

      La Aiud a avut loc ieri cea de-a treia "Expoziţie de tran­da­firi", cu tema "Parfum şi culoare", gazdă fiind "Terasa Luk". Or­ga­ni­za­to­rii evenimentului au fost Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Alba, Asociaţia "Amicii Rozelor din România", Primăria Aiud şi Centrul Local de Consultanţă Agricolă.
     Printre invitaţi s-au numărat preşedintele Asociaţiei "Amicii rozelor din România", profesor doctor Ştefan Eagner, primarul municipiului Aiud, ing. Liviu Octavian Rusu şi Ioan Ţetcu, preşedintele Asociaţiei "Amicii Rozelor din România", filiala Aiud.
     Au fost expuse peste 120 de soiuri de trandafiri din partea celor 10 participanţi din Cium­brud, Aiud şi Unirea, unele soiuri având o vechime de aproape 100 de ani, iar altele numai de 3 ani, cum ar fi soiul Leonardo da Vinci. Printre exponate s-au regăsit soiurile: "Pascalia" - favorit mondial în anul 1977, "Acapulco" - originar din Irlanda de Nord, "Rusticana" - soi creat de pro­fe­sor doctor Ştefan Wagner, precum şi "Foc de tabără", favoritul publicului. Publicul a apreciat şi aranjamentele florale ale cultivatorilor Csiki Iuliu din Ciumbrud şi Szepessy Eugen din Unirea. (F.R.)

Frumoasa chemare la apostolat
      Demnitatea noastră, credibilitatea noastră, probitatea noastră religios-morală şi, pe cale de consecinţă, destinul nostru veşnic, se conjugă din curajul mărturisirii lui Hristos, din asumarea şi responsabilizarea condiţiei şi statutului de creştin (ortodox), din loialitatea noastră (în sensul de a pune pe primul loc iubirea de Dumnezeu), din curajul înfruntării privaţiunilor, riscurilor, din "gradul" lepădării de sine pentru cauza christică. Bineînţeles că nu vor lipsi elementele de "surpriză", nu vor lipsi paradoxul, neprevăzutul - asta potrivit judecăţii omeneşti, pentru că judecata lui Dumnezeu nu este nici măcar perfectibilă - este perfectă (...) Pentru că într-o lume a dezordinii morale, un "pro­pa­gan­dist" (citeşte: apostol, sacerdot, mărturisitor) al ordinii şi preemţiunii morale poate fi, respectând proporţiile, un alter mesia. Poate determina şi motiva. Cu condiţia să nu "sară coarda" sensibilităţii rezonabilului, firescului (să nu uităm că nici Dumnezeu Însuşi nu este suprafirescul, ci este Firea Însăşi). Să nu antameze şi să nu elaboreze o metodă de mărturisire comparabilă cu propria frustrare, cu propria închipuire, cu propria filosofie despre viaţă şi despre ceea ce ar putea fi veşnicia. Nu, ci totul trebuie să fie în absolută armonie cu voia Domnului. Şi cu ceea ce Dumnezeu este în primă şi ultimă instanţă: IUBIRE. Apostolul, sacerdotul, mărturisitorul este, trebuie să fie omul care ştie că fiecare semen al său poartă în sine capacitatea morală - cum ar zice C. Noica. Aşadar să evităm, în actul propovăduirii, orice "plăcere egoistă", şi să facem totul pentru victoria ordinii morale, a voii lui Dumnezeu. Marc Girardin spune despre cultură, că ea este ceea ce rămâne după ce am uitat ce am învăţat. Tot aşa este şi cu credinţa-mărturisire: ea este tot ceea ce rămâne după ce am uitat ce am (di)simulat.
     Cât priveşte iniţiativa "chemării primilor apostoli" (şi, pe cale de consecinţă, şi a Sfinţilor Petru şi Pavel), ea este, iată, o fericită congruenţă a "evangheliei mărturisirii". Tocmai pentru că apostolii aveau să fie "chemaţi" meniţi să desăvârşească mărturisirea, în calitatea lor de aleşi "speciali" ai Mântuitorului (...) Pentru că apostolul are datoria sfântă (şi, pe cale de consecinţă succesorală, şi noi, sacerdoţii de azi şi din totdeauna), de a-l readuce pe om la statura de om paradisiac, de om "sărac de păcate", de om al iubirii şi fericirii. El, apostolul, este chemat, cum ar zice acelaşi C. Noica, să înfrunte natura şi istoria şi înstrăinarea întru credinţă a omului. Să ajute la refacerea şi renaşterea ordinii morale din om, să rescrie "cu om cu tot" victoria spiritului, credinţei şi iubirii. Pentru că, oricum omul este spirit, iar "cel chemat" are datoria de a-l motiva pe om să păstreze curat (unde e cazul) propriul spirit, ori să-l reabiliteze şi să-l pună în ordinea voii dumnezeieşti, acolo unde lucrurile au deviat. Desigur, de o importanţă colosală este, pe lângă apanajul haric, şi vrednicia morală a sacerdotului (în fapt, a oricărei persoane care activează în spaţiul eclesial-liturgic). Timpul a evoluat de aşa manieră, încât, azi, exemplul personal are o importanţă covârşitoare în reuşita demersului pastoral. Tocmai de aceea, este imperios necesar, şi ţine de cel mai elementar bun simţ, eradicarea tuturor incompatibilităţilor dintre condiţia de slujitor al Domnului şi ORICE ALTCEVA. Cei dintâi chemaţi, precum şi alţii asemenea lor, şi datorită cărora s-au mântuit şi se vor mântui atâtea suflete, AU LĂSAT TOTUL şi au mers după Dânsul. Desigur că este plină istoria de "frumoasa chemare" a marilor apostoli, sacerdoţi, mărturisitori care tocmai la asta au renunţat în favoarea sacerdoţiului: la orice demnitate, onor, privilegiu, opulenţă, afaceri, îndeletniciri, subterfugii, găselniţe. Cum se face atunci cu sacerdoţii oameni de afaceri, cum se face cu spectacolul atât de trist şi atât de duios, şi anume: mi-a fost dat să văd, la o oră foarte matinală, un grup de măicuţe care lucrau pe câmp, ele însele, mai gingaşe şi mai fragile decât plantele pe care le îngrijeau(?!); ce legătură poate exista, dacă vreţi, între un sacerdot afacerist, ori politruc, ori cu tot felul de alte "fumuri" deviaţioniste şi "cei chemaţi" care au lăsat totul - şi avere, şi afaceri, şi mamă şi tată şi fiu şi fiică pentru Hristos. Să nu uităm că, în Biserică, în slujitorii ei, omul caută un reazim, tocmai ceea ce nu-i oferă societatea dezonorantă. Şi atunci cum se poate ajunge ca, spre exemplu să vorbească despre suferinţă, sacrificiu, cumpătare, demnitate, altitudine morală, compasiune, mântuire, nişte sacerdoţi atât de dedaţi cu raiul pământesc, încât spusele lor frizează ridicolul şi o uşoară jenă (socotim că în acest caz ar fi preferabilă tăcerea). Oare nu tocmai în asta constă taina vocaţiei sacerdotale, în a fi cu orice preţ, numai al lui Hristos şi pentru Hristos? Tocmai pentru ca efectele vocaţiei să fie strălucirea spirituală a lumii şi destinul metafizic fericit al omului.