După cum i-am informat deja pe cititorii noştri, Curtea Constituţională a dat curs joi, 10 iulie, sesizării făcute de PNL şi PD şi a decretat drept noconstituţională taxa radio-tv. Credeam că în felul acesta va lua sfârşit tevatura de proporţii naţionale creată de această taxă aberantă. Ei bine, n-a fost să fie aşa, deşi purtătorul de cuvânt al Executivului, Despina Neagoe, a declarat tot joi că "Guvernul va respecta această decizie în urma căreia, probabil, se va reveni la formula anterioară de plată a taxei radio-tv". Deputaţii Mona Muscă (PNL) şi Ioan Onisei (PD) au fost atât de încântaţi încât au afirmat că mai există o speranţă ca în România să triumfe legalitatea şi statul de drept. Scurtă le-a fost însă amăgirea întrucât vineri, 11 iulie, Guvernul a decis ca taxa să rămână în vigoare până când Parlamentul (aflat în vacanţă) va binevoi să reexamineze Ordonanţa Guvernului 18/2003 referitoare la acest subiect. Potrivit premierului Adrian Năstase, decizia Curţii Constituţionale a fost o obiecţie de constituţionalitate, nu o excepţie de constituţionalitate şi prin urmare nu va intra în vigoare imediat. Deşi lecţia de drept i-a fost servită deputatului PD Emil Boc, credem că şi badea Gheorghe se va simţi luminat şi împăcat cu gândul că va trebui să deschidă punga pentru ca nu cumva să ofenseze Constituţia noastră atât de respectabilă şi de respectată. Din statisticile citate de presa centrală reiese că factura medie a consumului electric la sate este de 26.000 de lei (contravaloarea a 25 de kilowaţi). Mai bine de 40 la sută din posesorii de contoare s-au întrebat cum se face că la trei luni plătesc curentul doar 26.000 de lei iar abonamentul radio-tv - 210.000 lei (55+15X3). Culmea este că 10 la sută dintre consumatori înregistrează doar 5 kilowaţi pe lună, adică un bec. Cine poate crede că omul care se rezumă la un singur bec şi-ar mai încărca factura uitându-se la televizor? Statisticile mai arată că la ţară nu există restanţieri. Ţăranii preferă să nu consume decât să nu fie la zi cu plata dărilor. Evident, nu este de neglijat nici situaţia dramatică a celor 85.000 de bucureşteni săraci care au cerut scutiri de taxe, cărora li se adaugă sutele de mii de amărăşteni de prin judeţe. Reamintim că, începând cu luna ianuarie, abonaţii Electrica au fost constrânşi să plătească între 15.000 şi 400.000 de lei ca taxă radio, respectiv între 44.000 şi 400.000 de lei ca taxă tv. Şocul s-a produs odată cu emiterea facturilor pentru energia electrică pe lunile mai-iunie, în care a fost cuprinsă taxa radio-tv aferentă primelor patru luni ale anului.
     Originalitatea acestei taxe constă în faptul că cetăţeanul nu plăteşte un serviciu de care beneficiază, ci posibilitatea de a beneficia de respectivul serviciu, indiferent dacă are sau nu nevoie de el. De ce era necesară o asemenea taxă? Pentru a se asigura, vezi dragă Doamne, independenţa şi calitatea programelor posturilor publice de radio şi televiziune. Admitem că nu e tocmai simplu să rămâi post public în concurenţă cu posturile comerciale, care îşi pot permite să facă şi chiar fac absolut orice în goana lor disperată după audienţă. Într-adevăr, nu este uşor să te opui kitsch-ului, într-o vreme în care el a detronat pe toată linia lucrul autentic şi de valoare. Dar ceea ce ne propun TVR şi radioul public reprezintă, într-adevăr, opusul vulgarităţii şi al prostuli gust? Din păcate nu slujirea interesului public este preocuparea primordială a acestor posturi ci surprinderea în ipostaze cât mai avantajoase a oamenilor puterii şi servirea lor în pachete rozalii cu fundiţă. Imitarea posturilor comerciale este o altă preocupare obsesivă a Televiziunii Române şi a radioului lui Dragoş Şeuleanu. Cu aceste lucruri trebuie noi să fim de acord şi chiar să plătim o "taxă de solidaritate". N-ar fi mai normal ca această taxă pe obedienţă să fie plătită de beneficiarii servilismului prezent în doze mari la TVR şi la radioul public?