Fluiditatea legislaţiei româneşti în orice domeniu este acum o realitate pe care nimeni nu o mai contestă. Efectele ei sunt o bulversare a domeniilor pe care ar trebui să le reglementeze, să le facă să funcţioneze cât mai eficient. Este cazul economiei, al învăţământului, sănătăţii, justiţiei... Mulţimea de "specialişti" ai ministerelor, consilierii partidelor politice produc proiecte de legi care, trecute prin moara Parlamentului, se dovedesc atunci când ajung să fie puse în practică incomplete sau neconforme cu realităţile. Ele trebuie apoi modificate fie prin ordonanţe simple, ordonanţe de urgenţă, sau urmând calea lentă a dezbaterii parlamentare. Este trist că, din pricina neştiinţei, ori pur şi simplu pentru că le lipseşte gândirea pe termen lung, iniţiatorii proiectelor de legi prelungesc perioada de tranziţie a României. Cei 20 de ani, prescrişi profetic de Silviu Brucan în perioada imediat următoare Revoluţiei din '89, par acum un termen optimist.
     Cele mai grave sunt însă bâlbâielile din domeniul economiei. O economie sănătoasă produce efecte benefice în toate celelalte sectoare. Pentru că o economie sănătoasă produce bani. Nu este acum cazul economiei româneşti. O arată lipsa surselor bugetare. Pentru a funcţiona bine economia are nevoie de capital. Ne-am pus speranţele în capitalul străin, în atragerea investitorilor de peste hotare. Numai că fără o legislaţie corespunzătoare investitorii nu vin. Nu numai că nu vin, dar şi cei care au venit pleacă. Cel puţin aşa ne spune o ştire recentă a Radio Deutsche Welle conform căreia din România au ieşit în ultimii 13 ani peste 8 miliarde de dolari pentru că "numeroşi investitori străini prezenţi în estul Europei nu-şi mai reinvestesc profitul în ţările din zonă, ci îl redirecţionează spre alte ţări, considerate mai sigure." La acest capitol ţara noastră ocupă primul loc, fiind urmată de Bulgaria cu 7 miliarde de dolari şi Albania cu 3 miliarde de dolari. Postul de radio german susţine că ţara noastră devine din ce în ce mai neatractivă pentru investitori din pricina "corupţiei şi a nesiguranţei legislative". Oricât de neplăcute, afirmaţiile de la Radio Deutsche Welle sunt confirmate de datele Registrului Comerţului. Astfel în primul semestru al anului în curs valoarea investiţiilor străine înregistrată depăşeşte puţin 36 de milioane de dolari, faţă de 47,5 milioane de dolari în perioada similară a anului 2002. Proporţia este de 75%. Conform aceluiaşi Registru al Comerţului şi numărul de firme noi înfiinţate cu participare străină la capitalul social a fost mai mic în primul semestru 2003 faţă de primul semestru 2002. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că exporturile româneşti sunt şi ele în scădere, în timp de valoarea importurilor creşte, avem o imagine sugestivă a "competitivităţii" economiei româneşti. Asta chiar dacă guvernul doreşte să credem altceva. Nu negăm că s-au făcut în ultimii ani şi unele lucruri bune, prea puţine însă. Ştim că o rândunică nu aduce primăvara. Iar ezitările în privinţa încheierii procesului de privatizare, susţinerea artificială a întreprinderilor aflate încă în portofoliul statului aduc şi ele puncte negative imaginii pe care investitorii străini şi-o fac despre mediul economic românesc. Pentru rezolvarea problemei, singura soluţie, spre care ne împinge şi Comisia Europeană în contextul dorinţei României de aderare la UE, este adoptarea cât mai rapidă a unui sistem capitalist. Aceasta este o decizie politică de care sunt conştiente toate partidele, dar pe care trebuie s-o dorească şi electoratul. În anul care a mai rămas până la alegerile din 2004, electoratul trebuie convins că numai economia de piaţă reală şi capitalismul autentic pot face din România o ţară bogată, care să-şi permită şi un eficient sistem de protecţie socială.