Împărăteasa mea prea bună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniţi, acoperirea celor necăjiţi, vezi nevoia mea, vezi necazul meu, ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii; dezleagă-l precum vrei, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin!

     *Astăzi: Vremea va fi frumoasă, cu cer senin, temperatura maximă ajungând la 28°grade C iar minima la 17°grade C.
     *Mâine: Se vor păstra ca­ra­cte­ris­ti­ci­le de vară ale zilei, cer senin, soare şi 28°grade C. Noaptea va fi la fel de plăcută, minima nopţii putând ajunge la 15°grade C.

      După ce, recent, primarul municipiului Alba Iulia - Mircea Hava, sensibiliza investitorul pentru magazinul PROFI din Alba Iulia că autorizaţia de construcţie care expiră în luna octombrie nu va mai fi prelungită, iată că lucrurile încep să se precipite. În cadrul unei întâlniri la care au participat, alături de primar şi investitor, şi re­pre­zen­tan­ţii DCCPCN Alba şi ai Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, s-a stabilit ca termen pentru eliberarea autorizaţiei de descărcare de sarcină istorică mijlocul lunii august. Se ştie că în municipiul Alba Iulia densitatea vestigiilor arheologice este foarte mare, iar săpăturile de descărcare de sarcină istorică, de aceea, destul de lungi. Este cazul şi pe terenul destinat construcţiei super­ma­ga­zi­nu­lui PROFI. Deşi pentru suprafaţa care va fi construită efectiv autorizaţia a fost eliberată încă de anul trecut, mai rămânând pentru acest an terenul pentru parcare, investitorul nu a început lucrarea de teamă că îi vor fi impuse condiţii dure sau pur şi simplu nu va primi autorizaţie şi pentru parcare. Iar un super­ma­ga­zin fără parcare nu se poate! Se pare însă că săpăturile arheologice se apropie de sfârşit şi odată cu ele şi incertitudinile privind construcţia super­ma­ga­zi­nu­lui PROFI.

      Nu ştiu cum se face, dar parcă în vara asta toţi prietenii francezi ai judeţului Alba şi-au dat întâlnire pe meleagurile noastre. Şi, ca un făcut, la sfârşitul săptămânii trecute toţi erau prezenţi la Cricău, localitate care, după cum bine ştiţi, este înfrăţită cu localitatea franceză Azelot de vreo zece ani. Despre unul dintre aceste grupuri am scris deja: Philippe Meyer, Philippe Mahaut şi Thomas Flury, cei care sub denumirea "Swing 24" au susţinut un spectacol comemorativ "Django Reinhardt" pe Terasa "Lazăr", din Alba Iulia. Acest grup de entuziaşti, care revine în ţara noastră din 1994, a primit de data aceasta o lecţie usturătoare despre "ospitalitatea ro­mâ­neas­că". Iată filmul evenimentelor...
     Marţi, 29 iulie a.c., cei trei prieteni francezi trebuiau să susţină un spectacol similar celui de la Alba Iulia, la Cricău. Spectacolul fusese anunţat de două ori (în data de 3 şi în data de 15 iulie), au fost distribuite afişe în comună, s-a luat legătura cu primarul şi viceprimarul etc. Ei bine, când francezii au sosit la Cricău, însoţiţi de reporterul nostru şi de un tânăr jurnalist din Hunedoara (Bogdan Calitzaridis), surpriza a fost năucitoare: nimeni nu ştia nimic despre spectacol, Căminul cultural era închis cu lacătul, iar primarul era... plecat cu oile! (Exact aceasta a fost justificarea soţiei primarului Nicolae Muntean, la întrebările oaspeţilor.) Enervaţi puţin, dar fără a se descuraja, francezii s-au pregătit pentru ceea ce aveau de făcut: animaţie culturală. Desigur, după ce a fost adusă de acasă directoarea Căminului cultural ca să dea lacătul la o parte (deşi nici aceasta habar n-avea despre spectacolul anunţat!). Ruşinaţi de încurcătură (cum s-ar fi simţit orice român în asemenea circumstanţe), cei doi reporteri şi fotoreporterul de la ziarul "Unirea" au dat o mână de ajutor la aranjarea băncilor în sală, alături de directoarea căminului, câţiva copii şi doi localnici. După aranjament, firesc, am întrebat pe unul dintre localnici unde am putea să ne spălăm pe mâini, având în vedere că ne prăfuisem precum soldaţii lui Napoleon în deşert. Ni s-a răspuns scurt şi cât se poate de duşmănos: "Mereţi în vale...!". Noroc că ne-a invitat directoarea Căminului cultural la locuinţa ei, în apropiere, şi ne-a pus înainte un lighean cu apă, săpun, prosop. Cam la atât (şi la o cafea oferită tot de dânsa) s-a limitat ospitalitatea locuitorilor din Cricău. Noi, gazetarii, nu am făcut caz de asta, căci ne-am obişnuit să fim primiţi cu ostilitate (mai ales în fiefurile primarilor ce şi-au schimbat opţiunile politice după modelul giruetelor: după cum bate vântul), dar ne-a crăpat obrazul de ruşine faţă de francezi. Doamne-fereşte, să nu credeţi că aştepta cineva plocoane şi mese întinse, dar măcar puţină atenţie din partea localnicilor, căci până seara târziu, la încheierea spectacolului, nu a venit nimeni să-i întrebe de sănătate. Ah, de data asta oaspeţii veniseră cu mâna goală, nu aşa cum s-au obişnuit localnicii, cu TIR-uri întregi de donaţii şi ajutoare!
     În schimb, Thomas şi cei doi Philippe au avut ocazia să ia contact cu alţi francezi sosiţi în aceeaşi perioadă. De pildă cu Joel Arnouille, din Nancy, care vine regulat împreună cu soţia sa la familia brutarului din comună, a cărui soţie este asistentă medicală. (Dincolo de indiferenţa şi ostilitatea "oficialităţilor-politice" din Cricău, se vede că relaţiile personale continuă. Dl. Arnouille chiar ne-a declarat că revine în România de 10 ani şi nu se lasă descurajat de micimea sufletească a unora.) De asemenea, în seara aceleiaşi zile, la Căminul cultural din Cricău s-au înfiinţat (după un drum de vreo 2.000 de kilometri) doi reprezentanţi ai A­so­ci­a­ţi­ei "Secours populaire": Lucien Chaumbinho şi Paulette Chevremont. (După o noapte petrecută în propria lor rulotă, căci nici aceştia nu au fost întâmpinaţi de nimeni, cei doi, oameni în vârstă, s-au înfiinţat dis de dimineaţă la Complexul "Arnsberg", fostul Leagăn de copii, unde au făcut, ca de obicei, o donaţie în valută.) Şi tot în aceeaşi perioadă, familia Roşu, din Cricău, a fost vizitată de doi tineri marseiezi (Magali şi Marc), cei care i-au adus acum doi ani pe Cristian şi Traian Roşu din Franţa, unde micul Cristi suferise o operaţie chirurgicală complicată. (Prilejul vizitei celor doi tineri marseiezi a fost folosit şi acum de familia Roşu pentru a ajunge din nou în Franţa, cu copilul la tratament). De fapt vizite franceze au fost mult mai multe în acele zile, printre oaspeţii dragi aşteptaţi de români aflându-se şi Alain Delorme, bine­cu­nos­cut dumneavoastră ca iniţiator şi preşedinte al Asociaţiei "Arles-Alba Iulia", cea care l-a avut ca "ambasador" în municipiul nostru, ani de-a rândul, până la trecerea sa în nefiinţă, pe Jean Charles Sanchez. Dl. Delorme a sosit, tot ca de obicei, cu un transport destul de însemnat de ajutoare (printre acestea s-au aflat şi medicamente, care au fost donate Spitalului judeţean din Alba Iulia... după ce-au stat două zile în vamă!) Noroc că dl. Delorme nu a mai venit şi în seara cu pricina la Cricău, ca să beneficieze de "ospitalitatea" localnicilor. Cred că ar fi fost cel puţin mâhnit, după câte a făcut pentru ei şi pentru alţii ca ei, nenumăraţi.
     Dar să ne întoarcem la grupul iniţial, al căror spectacol a fost totuşi o reuşită prin prezenţa unui mare număr de copii, care au cântat alături de ei. Philippe Meyer ne-a făcut multe declaraţii fără nici un echivoc, cu francheţea sa caracteristică, asupra unor donaţii şi ajutoare primite de locuitorii din Cricău şi asupra modului în care au fost utilizate (maşini de cusut, biciclete, instalaţii sanitare etc.). Cu toate acestea nu s-a arătat revoltat, ci resemnat: el cunoaşte de mulţi ani realitatea din România! O realitate tot atât de schimbătoare ca şi oamenii. La plecare, nu a spus decât atât, parafrazând oarecum o piesă celebră de "Beatles" pe care o interpretase mai devreme: "Nu cred în ieri. Cred în mâine. Doar aţi văzut câţi copii au fost în sală...!" Şi, demn de menţionat acest lucru, toţi l-au recunoscut, strigându-l pe numele mic.