Silviu Dachin este din Alba Iulia, are 31 de ani şi a fost pacient al Centrului de hemodializă timp de 7 ani. Pentru cei mai mulţi dintre noi suferinţa celor dependenţi de dializă este o necunoscută, aşa că voi încerca să descriu pe scurt în ce constă ea. Un astfel de bolnav se prezintă la Centrul de hemodializă din Alba Iulia cel puţin o dată pe săptămână (uneori chiar de trei ori pe săptămână), unde este conectat timp de patru ore la un aparat care, exprimându-mă neştiinţific, printr-un circuit complex, îi "purifică" întreaga cantitate de sânge din organism. Cu alte cuvinte, aparatul este un rinichi artificial, care înlocuieşte rolul natural al unui rinichi sănătos. La dependenţa faţă de aparat (pentru că bolnavul nu se poate deplasa nicăieri pentru o perioadă mai îndelungată, riscând să moară din pricina nefuncţionării rinichilor), se adaugă stări de slăbiciune, de epuizare fizică, randament fizic şi intelectual scăzut etc. Deşi există prevederi legale potrivit cărora bolnavii de acest gen trebuie acceptaţi în orice oraş din ţară în care există centre de hemodializă, pentru a-şi efectua tratamentul ce-i ţine în viaţă, locurile sunt atât de strict limitate încât orice deplasare mai îndelungată a bolnavului implică riscul suprem: moartea!
     Silviu Dachin a fost, după cum spuneam, timp de 7 ani, un astfel de bolnav conectat permanent la "rinichiul artificial". Acum este unul dintre puţinii care a scăpat de suferinţă, efectuându-i-se un transplant. Donatorul rinichiului care i-a redat lui Silviu o viaţă normală nu este altul decât fratele său, Dan Dachin, în vârstă de 25 de ani. (Dacă vă mai amintiţi, în toamna anului trecut anunţam această intenţie care, iată, a devenit faptă.) Astfel, după o şedere de două luni (octombrie- noiembrie 2002) în Clinica de urologie şi transplant din Cluj Napoca, intervenţia chirurgicală a fost efectuată de către prof. dr. Mihai Lucan şi încununată de succes. Pe parcursul acestor două luni, cei doi fraţi au fost internaţi în aceeaşi rezervă, unde li s-au făcut diferite analize şi tratamente de susţinere. (Mai ales donatorului, deşi riscul acestuia în astfel de intervenţii este de 2%, în timp ce al primitorului este mult mai mare!) Fiind două luni în aceeaşi cameră, aşa cum nu au mai fost din copilărie, ei au avut timp să-şi reamintească toate visele, speranţele, experienţele... şi să facă planuri de viitor. Iar aceste planuri, de acum, pot fi duse la îndeplinire! La numai două zile după operaţie, donatorul a fost externat în stare bună şi în scurt timp şi-a reluat activitatea: el este preot în localitatea Rozavlea, din judeţul Maramureş. Acum aleargă, înoată, face sport... iar în data de 24 august va avea nunta, cu o tânără maramureşancă! Silviu Dachin, fratele care a primit rinichiul prin transplant, a rămas mai mult timp în clinică, sub observaţie, apoi a fost externat tot în stare bună. El trebuie să facă încă mult timp un tratament de susţinere (foarte costisitor: cca 50 de milioane de lei lunar), plătit de Casa de Asigurări pentru Sănătate, dar deja se simte "un om normal", un om eliberat, deasupra căruia nu mai planează permanent umbra morţii.
     L-am întrebat pe Silviu ce le-ar recomanda foştilor săi colegi de suferinţă de la Centrul de hemodializă. Mi-a răspuns că acestora le transmite o îmbărbătare, pentru a nu se teme de operaţia de transplant, dar mai ales familiilor acestora (şi tuturor celorlalţi posibili donatori) ar vrea să le adreseze un apel spre a-i determina să se înarmeze cu curaj şi iubire, ca să-i scoată din suferinţă pe cei apropiaţi sau pe oricare dintre semenii lor. De fapt, la momentul discuţiei noastre, Silviu Dachin era însoţit de un alt bolnav dependent de rinichiul artificial, Ştefan Barbu (41 de ani, din Alba Iulia), care ne-a edificat cu privire la gestul extraordinar făcut de tânărul preot Dan Dachin: "Eu fac dializă de şapte ani, sunt pe o listă de aşteptare, dar nu am nici o speranţă. Nu prea cred că se va ivi vreun astfel de donator, care să mă elibereze de suferinţă...". Şi l-am mai întrebat pe Silviu cu ce sentiment a intrat, alături de fratele său, în sala de operaţie. "M-am temut mai mult pentru fratele meu, dar am intrat în sala de operaţie plin de optimism şi încredere. Pentru că am ştiut în fiecare clipă că nu-i doar ştiinţa la mijloc. Mai e ceva...!" Mai mult ca sigur că Silviu Dachin se referea la divinitate, căci şi medicii recunosc acest lucru: "Chirurgul operează, dar Dumnezeu vindecă!"