Săptămâna trecută, o nouă iniţiativă a guvernului a ţinut câteva zile capul de afiş al tuturor buletinelor de ştiri ale postului public de televiziune şi ale postului public de radio. Cele pentru care, deşi s-a decis să se modifice modul de plată al taxei revenindu-se la vechea modalitate, încă sunteţi cu toţii taxaţi la plata facturii de energie electrică aveţi, n-aveţi aparate de radio sau TV. Şi, nu-i aşa, pentru că au încasat bani frumoşi numitele mijloace de informare trebuie să-şi facă treaba. Dar să lăsăm această problemă încă arzătoare la buzunare şi să revenim la ştirea în cauză. Este vorba de decizia guvernului de a majora pensiile agricultorilor, care vor putea ajunge până la fabuloasa sumă de... 1 milion de lei. În condiţiile în care deja s-au anunţat scumpiri ale energiei electrice, energiei termice şi gazelor naturale, ce vor produce avalanşa de scumpiri a tuturor celorlalte produse şi servicii, majorarea pensiilor agricultorilor nu înseamnă în coşul zilnic al acestora nimic. Înseamnă însă foarte mult pentru campania electorală a Partidului Social Democrat, mai ales că pensiile majorate vor fi plătite abia de la 1 ianuarie 2004. În plus măsura face parte dintr-un pachet mai larg aprobat de Consiliul Naţional al PSD la începutul verii.
     Că guvernul condus de Adrian Năstase este foarte atent la ce se petrece în agricultură ne-o arată şi intrarea în vigoare de la 28 august a Ordonanţei de Urgenţă nr. 72 care prevede acordarea gratuită a unui ajutor de 2 milioane lei/ha pentru agricultorii care deţin o suprafaţă de până la cinci hectare pe care o exploatează direct. Un sprijin firesc, dacă ne gândim la situaţia existentă acum în agricultură unde producţia nu este aproape deloc sprijinită de stat şi unde nu există de fapt nici un fel de politică de dezvoltare coerentă. Că este aşa o dovedeşte nevoia României de a importa produse alimentare, cereale şi carne. Asta după ce am distrus marile exploataţii şi combinate din zootehnie. Tentaţia deţinătorilor de terenuri date în arendă asociaţiilor agricole de a le scoate din aceste asociaţii şi a primi banii guvernului este foarte mare, fapt confirmat de un raport dat publicităţii de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului. Majoritatea termenelor până la care se dau aceşti bani, desigur în funcţie de natura culturilor, este tot în 2004.
     Nu contestăm nici necesitatea majorării pensiilor agricultorilor, nici a sprijinului financiar pentru deţinătorii de terenuri agricole. Putem însă să remarcăm momentul în care aceste măsuri au fost luate, mai ales cel al efectuării plăţilor: anul electoral 2004. Aceste măsuri puteau fi luate foarte bine până acum, în cei trei ani de când Partidul Social Democrat se află la guvernare. Nu s-a întâmplat însă. Sondajele de opinie au evidenţiat foarte clar că electoratul stabil al Partidului Social Democrat a rămas, în ciuda tuturor eforturilor de a cuceri mediul urban, cel din lumea satului, adică cel ocupat în agricultură. Efortul financiar se ridică la zeci de miliarde de lei, ceea ce este foarte mult pentru un buget sărac cum este cel al României. Şi în plus, poate că strategii Partidului Social Democrat s-au gândit că, dacă aceste măsuri ar fi fost luate mai din vreme, probabil că beneficiarii lor ar fi uitat că trebuie să-şi arate la urne mulţumirea faţă de grija guvernului actual pentru soarta lor. Este acum momentul să remarcăm minunata coordonare dintre nevoile agriculturii şi nevoile electorale ale PSD.