Dl. Ion Iliescu a revenit din vacanţă plin de energie, fapt atestat de înghesuiala din agenda domniei sale. Că preşedintele a păşit cu dreptul pe scena vieţii publice o probează chiar scandalul internaţional(izat) din jurul viitorului ambasador al Franţei în Israel, Girard Araud, care, înainte de a-şi lua postul în primire, a calificat Israelul drept "un stat paranoic" iar pe şeful guvernului, Ariel Sharon, drept "o lichea". Faptul că aceste lucruri au fost spuse într-un cadru privat, în timpul unui cocktail oferit la Paris de şeful diplomaţiei franceze, Dominique de Villepin, n-a reuşit să diminueze proporţiile scandalului care a aruncat în uitare, cel puţin pentru un timp, comentariile despre Holocaust făcute de Ion Iliescu într-un interviu acordat ziarului israelian "Ha'aretz". Preşedintele României se poate simţi răzbunat citind dezminţirea purtătorului de cuvânt al MAE din Franţa, care a negat ferm că demnitarul francez ar fi formulat declaraţiile respective, aruncând pisica moartă în curtea jurnalistului Boaz Bismut, corespondentul la Paris al unui alt ziar israelian, acuzat că ar fi înţeles greşit spusele lui Araud. Nu ştim ce i-o fi zis Jacques Chirac ambasadorului nesăbuit, mai ales că presa tocmai l-a înzestrat pe preşedintele Franţei cu un copil din flori, dar ştim sigur că Ion Iliescu i-a tras de urechi pe cei 79 de ambasadori ai României care, pentru prima dată după 1989, au depus jurământul în faţa domniei sale. Recunoscând existenţa pericolului ca, din cauza corupţiei şi a birocraţiei, România să rateze integrarea europeană, şeful statului le-a cerut diplomaţilor integritate profesională, cinste, corectitudine şi respectarea legalităţii.
     Frumoase vorbe, aproape la fel de înduioşătoare precum aprecierile liderilor pesedişti la adresa d-nei Hildegard Puwak, aflată în epicentrul unui scandal de corupţie care n-a reuşit să clintească nici un fir de păr din coafura dichisită a ministrului Integrării Europene. Distinsa doamnă, a cărei familie a fost blagoslovită cu fonduri europene nerambursabile în valoare de 150.000 de euro, derulate prin firmele soţului şi ale fiului, a ţinut prima pagină a ziarelor mai bine de o lună, într-o perioadă în care era de aşteptat ca vara toridă să mai înmoaie încrâncenarea ziariştilor, acuzaţi de primul ministru şi de alte figuri de prim-plan ale PSD-ului că, prin tentativa de compromitere a d-nei Puwak, ar urmări de fapt distrugerea şanselor României de a accede în UE.
     Reacţia premierului Adrian Năstase, a ministrului de Externe Mircea Geoană, a noului purtător de cuvânt al PSD, Bogdan Niculescu-Duvăz şi a altor reprezentanţi de frunte ai partidului celor trei roze, care "au făcut zid în jurul d-nei Puwak", i-a iritat pe comentatori chiar mai mult decât faptele incriminate. Puţină detaşare ar fi fost de natură să le dezvăluie jurnaliştilor realitatea că atitudinea celor menţionaţi este cât se poate de coerentă, aproape creştinească în fond. Cum să ridici piatra şi să ţinteşti silueta fragilă a d-nei Puwak pentru un beneficiu familial de 150.000 de euro, când alţi oficiali din aceeaşi zonă a spectrului politic dar şi din altele, slavă Domnului, au stors din funcţiile lor beneficii de zeci sau chiar de sute de milioane de dolari. Pe lângă ei d-na Puwak este, aproape ca dl. Ion Iliescu, săracă şi cinstită. Poate nu foarte sinceră, dar cine este atât de naiv încât să le ceară politicienilor să nu mintă. În lumina celor de mai sus, şi ex-prefectul judeţului Alba, av. Ioan Rus, avea dreptate să se plângă de tratamentul ce i-a fost aplicat de către Centrul care a invocat, pe invers de acestă dată, "micile scandaluri de presă în care acesta a fost implicat, pentru a justifica schimbarea lui din funcţia de preşedinte al PSD Alba. În fond, numai averile declarate de unii membri ai Guvernului Năstase şi de alţi demnitari mai mici sau mai mari, ca să nu mai vorbim de conturile din străinătate şi de proprietăţile aflate sau trecute pe numele rudelor şi prietenilor, depăşesc nu cu mult, ci cu foarte mult agoniseala soţului doamnei farmaciste Gela Rus. Cât despre sexgate-ul albaiulian, ce mare scofală în raport cu, ce-i drept, mult mai rafinatele apucături atribuite unui ilustru personaj care de peste un deceniu îi "sponsorizează" pe reporterii "Academiei Caţavencu" cu subiecte de natură să ateste integrarea noastră perfectă în UE la un delicat capitol foarte contestat de Biserica Ortodoxă Română.