Azi, se împlinesc doi ani de la tragicul atentat asupra gemenilor WTC, considerat de foarte mulţi oameni din sfera politicului drept "cel de-al doilea Pearl Harbor" al Americii. Coşmarul care a venit din cer a zguduit nu numai spaţiul Lumii Noi, ci întreaga omenire. Era o reacţie a ceea ce numim fundamentalismul musulman, o cruciadă arabă împotriva valorilor democraţiei occidentale şi în speţă a celor americane. Se poate trage concluzia că terorismul musulman şi, într-un sens mai larg, internaţional, spunem acest lucru întrucât atentatele fundamentaliştilor sunt susţinute financiar de unele ţări membre ale ONU, a luat locul, dacă nu e prea îndrăzneaţă afirmaţia noastră, celui de-al doilea pol al puterii mondiale, care fusese comunismul. În lumea de azi s-au creat o serie de organizaţii internaţionale care nu şi-au propus alt scop decât să se sinucidă, să omoare odată cu ei nevinovaţi şi mai ales femei, copii, tineri şi bătrâni. Şi asta numai pentru că sunt de altă naţie şi că vorbesc engleza.
    Dacă şi până la acest trist episod, Statele Unite, mai ales după căderea Berlinului, erau considerate pe bună dreptate jandarmii lumii, după 11 septembrie 2001 acestea şi-au înăsprit hegemonia, trecând la formarea unei coaliţii internaţionale, una pentru Afganistan şi alta pentru războiul din Irak. Totodată, s-a extins Alianţa Nord-Atlantică spre ţările ex-comuniste, inflamând orgoliul Rusiei, cândva o mare putere nucleară dar nici acum de neglijat. Aşa a intrat şi România în NATO, instituindu-se o nouă arhitectură geopolitică a lumii. După cum se ştie, Franţa şi Germania s-au opus războiului din Irak dar au avut de pierdut, în primul rând comercial şi turistic. Însuşi ONU a avut de suferit de pe urma războiului contra terorii. Iară că acum Kofi Annan, secretarul general al ONU, cere sprijin pentru campania din Irak. Cu toată demonstraţia de forţă aviatică şi marină în Golf, America nu se vede pusă la adăpost de reculul acestei forţe oarbe, fanatice, care este islamismul. Atentatele petrecute în ultimii doi ani împotriva intereselor americane şi occidentale s-au înmulţit şi nu redus, aşa cum s-ar fi putut crede ca urmare a răspunsului în forţă dat de Bush după 11 septembrie 2001, ceea ce înseamnă că sentimentul anti-american ia o amploare fără precedent.
    Se poate afirma că, după 11 septembrie 2001, lumea este tot mai nesigură şi mai puţin unită. Relaţiile americanilor cu francezii şi germanii s-au răcit mult, pierderile suferite de comunitatea internaţională în Irak i-au făcut parcă pe terorişti să devină mai îndrăzneţi, ba mai mult, să-şi perfecţioneze atentatele. Întrebarea care se pune cu tot mai multă acuitate este dacă lumea e mai sigură şi mai unită după 11 septembrie 2001. Din păcate nu se poate da un răspuns afirmativ. În primul rând că, pe măsură ce terorismul devine tot mai virulent, se restrâng libertăţile omului de rând occidental şi american. S-a inventat o maşinărie infernală de urmărire a cetăţenilor, de stocare a informaţiilor despre indivizi şi organizaţii, tocmai cu scopul de a se putea interveni prompt. Până ce nu va dispărea sărăcia cronică, intoleranţa etnică şi religioasă, conflictele teritoriale acute şi fundamentalismul de orice fel, nu va fi linişte pe Terra. Probabil va fi prins şi martirizat Ussama Ben Laden, dar se va ivi un altul, poate şi mai bine instruit, care să devină un simbol al frustraţilor.
    Ceremonia de azi de la New York se anunţă a fi tristă. Opinia publică americană este încă puternic şocată, bulversată de miile de morţi cauzate de această catastrofă. Este limpede pentru toată lumea că orgoliul american rănit de moarte, fiind distruse simbolurile puterii americane, nu va ierta un astfel de act şi de acum George Bush a promis o revanşă pe măsură: "Război contra terorismului". Primele riposte au fost date, dar lupta este departe de a se fi încheiat. Dar până nu vor fi combătute şi eradicate cauzele terorismului şi nu efectele, nu putem vorbi de o victorie asupra acestui fenomen diseminat în întreaga lume şi nici de o linişte planetară.