Timpul aleargă şi în goana lui nebună antrenează nostalgii, amintiri despre o anumită perioadă istorică, dar şi proiecte, planuri de viitor. Am trecut iată prin trei legislaturi şi nu putem spune că cei de ne-au gestionat viaţa, existenţa de zi cu zi, s-au achitat cum trebuie de misiunea ce-au avut-o, ce le-au încredinţat-o alegătorii. Ţara arată ca o ogradă răvăşită de furtună sau ca o sală după un chiolhan sardanapalic. Mde, mai sunt pe ici, pe colo, mici insuliţe de bun simţ, de buni gospodari, de o reală organizare teritorială, de frumuseţe, chiar de farmec. Nu mai spunem ale cui sunt şi cum au fost ele făcute, din banii cui şi cu sudoarea cui. Oricum ele sunt ale ţării şi nu le va putea strămuta nimeni la polul sud sau la polul nord. Cum-necum ajungem la vectorul politic care ar fi trebuit să urnească mai repede şi mai bine ţara din impasul în care se află. Plutim din nefericire ca frunza pe o apă stătută, puturoasă, pestilenţială. Clasa noastră politică nu poate primi nota de trecere la nici o materie (domeniu de activitate). Poate că încă nu deţin toate pârghiile necesare pentru a face reformă, restructurare. Nu e încă gata pachetul de legi, parlamentarii fie au tras chiulul, fie că s-au prăpădit votând legi care să le pună la adăpost interesele proprii şi ale cumetrilor. "Baroniada" n-a fost decât o furtună într-un pahar cu apă, deplasându-se atenţia dinspre centru spre provincie.
    Ajungem vrând-nevrând la calitatea profesională, politică, morală a celor care sunt plătiţi pe banii contribuabililor să doarmă sau să citească ziare în plină sesiune, iar votul legilor este delegat celor puţini care se află în sală. De moralitate, ce să mai zicem. Nu sunt bani la buget pentru sănătate, pentru pregătirea cum se cuvine a iernii şi ne împopoţonăm Parlamentul cu tot felul de kitsch-uri, dotăm cabinetele senatorilor şi deputaţilor cu obiecte de birotică sofisticate. Amintim de toate acestea şi multe altele pe care presa le-a ridicat zi de zi acum în momentul când se forjează noile liste electorale pentru primării, consilii locale, pentru parlament. Preşedintele contează mai puţin, el este mai mult un simbol. Am ales destui handicapaţi mintali sau şmecheri, isteţi când e vorba de buzunarul propriu şi e cazul să luăm aminte, dragi alegători, pe cine votăm la noile alegeri. Dacă se vrea, se găsesc oameni cu suflet pentru interesele comunităţii, pentru ţară. Să ne aducem aminte că, şi pe vremea ştim noi cui, dacă în fruntea obştii se găseau oamenii potriviţi, comuna, oraşul, judeţul arătau ca nişte grădini, iar acolo unde nimereau neajutoraţi, se-ntindeau mizeria, promiscuitatea. Vreau să relev că şi în judeţul nostru se aflau oraşe bine gospodărite şi altele pline de gunoaie, adevărate mahalale. Să luăm de pildă cazul municipiului Alba Iulia unde s-a construit la întâmplare şi unde lipsa de spaţii verzi ne-a sufocat literalmente. Noroc că a venit un prim secretar de judeţ sudist şi stigmatizat de unii ca securist şi ne-a procopsit c-un început de centru civic frumos, modern. De aproape paisprezece ani de când s-a întors ţara spre democraţie, spre descentralizare şi autonomie teritorială nu s-a făcut un drum ca lumea în Apuseni, şcolile stau să cadă pe elevi, magazinele stau vraişte, pădurile sunt retezate de noii lotri şi terenurile curg la vale, apele Arieşului sunt poluate de rumeguş, nu auzi pe kilometri întregi decât cântecul drujbelor şi gaterelor ce macină ca nişte carii bogăţia de secole a Apusenilor. Că s-ar putea mai mult o demonstrează şi aici numeroase firme, pensiuni agro-turistice care funcţionează la înalţi parametri. Şi-acum să punem degetul pe rană. De ce, mă rog frumos, nu se găsesc şi aici oameni cu o bună ţinută profesională şi morală, care să susţină proiecte şi programe de reformă pentru această atât de tracasată zonă a Ardealului? De ce n-ar încape pe liste oameni de condiţie morală ireproşabilă ca Viorel Ioan Sicoe, Gheorghe Paşca, Corneliu Olar şi alţii ca ei? Cotizaţia bat-o vina - ăsta e marele necaz.