Este 15 septembrie astăzi şi un nou an şcolar începe. În ultimul deceniu începutul anului şcolar s-a transformat treptat-treptat dintr-un motiv de bucurie, într-unul de îngrijorare. Atât pentru părinţi, cât şi pentru profesori. Pentru că învăţăceii privesc 15 septembrie cu aceleaşi frisoane de bucurie sau teamă (după caz!) ca întotdeauna. Declarat domeniu de interes naţional, învăţământul trece printr-o reformă menită să-l aducă la standardele europene. O reformă care de ani şi ani seamănă tot mai mult cu Balada Meşterului Manole. Operă literară pe care elevii o şi studiază, aşa poate că vor reuşi şi ei să înţeleagă ce li se petrece. Ce decide un ministru al educaţiei şi echipa lui dărâmă următorul ministru instalat în funcţie. Aşa se face că regulile jocului se schimbă în timpul "partidei" cu rezultatele pe care deja toată lumea le ştie. S-a modificat metodologia examenului de Bacalaureat, s-a modificat metodologia examenului de Capacitate, s-a spus că se renunţă la acest examen începând cu anul şcolar care acum începe, dar nu-i adevărat pentru că el doar a fost înlocuit cu teste naţionale. S-a modificat chiar metodologia de încadrare a personalului didactic, mai precis examenul de titularizare, care pentru prima dată în acest an s-a desfăşurat în luna iulie, iar repartizarea s-a făcut, la nivel naţional în luna septembrie. S-a folosit metoda repartiţiei prin calculator, cea folosită în anii precedenţi pentru repartizarea elevilor în clasa a IX-a. Şi tot ca în acel caz nemulţumirile n-au întârziat să apară pentru că erorile de introducere a datelor au generat cazuri în care candidaţi cu medii mari au rămas fără posturi sau au primit posturi mai proaste decât colegii lor cu medii mai mici. Iar toată această tevatură s-a încheiat vineri noaptea târziu (12 septembrie). Este sugestivă remarca unui trecător în faţa mulţimii dascălilor nervoşi şi obosiţi strânşi la şedinţa publică de repartizare: "Lasă să vadă şi ei prin ce trec elevii şi părinţii!" Dar nu dascălii sunt vinovaţi de bulversarea sistemului, ci ministerul. Sperăm totuşi ca anul şcolar care începe astăzi să fie primul în care ordinele şi contraordinele Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretulu să nu se mai bată cap în cap.
    Şi tot ca în fiecare început de an şcolar importantă este starea unităţilor de învăţământ. Spre deosebire de bulversarea pe care o aduce MECT în derularea procesului de învăţământ, în cei câţiva ani de când şcolile au fost trecute în patrimoniul şi administrarea primăriilor, confortul elevilor şi dascălilor se îmbunătăţeşte. A fost de aceea una dintre puţinele decizii înţelepte luate în domeniu. Sigur că încă sunt foarte multe de făcut, dar aceasta depinde şi de bugetul fiecărei primării în parte, nu numai de cât de gospodar este primarul. Mai sunt şcoli care nu primesc (şi nici nu vor primi curând) autorizaţia sanitară de funcţionare. O temă pe care s-a tot bătut monedă. Desigur că pentru mediul urban o şcoală fără această autorizaţie este o problemă. Dar pentru mediul rural situaţia este una obişnuită. Şi nu pentru că ar sta clădirile să se dărâme pe elevi, ci mult mai simplu pentru că una dintre condiţiile autorizării sanitare este existenţa grupului sanitar cu apă curentă. Or în localităţile care nu au reţele de apă şi canalizare această condiţie este încă mai mult un deziderat.
    Dar în ciuda tuturor acestor greutăţi, calitatea învăţământului românesc este foarte bună fapt dovedit de numeroasele medalii obţinute de elevii români la concursurile internaţionale. Să privim viitorul cu încredere şi cu speranţa că MECT va reuşi în cele din urmă să fie mai consecvent în decizii. Bine aţi venit la şcoală!