De vreo câţiva ani de zile încoace, în România s-au petrecut mai multe incidente grave ai căror autori erau soldaţi în termen sau foste cadre ale armatei. Ba câte-o dezertare stil "Rambo", cu armamentul din dotare cu tot, ba câte-un soldat aflat în permisie care-şi ia ca suvenir acasă, din unitate, două-trei grenade (le mai şi scapă pe jos în autobuz de bagă lumea în sperieţi), ba câte-un fost cadru angajat al MApN care se joacă de-a teroristul prin locurile publice... E clar că în "Danemarca" noastră militărească e ceva putred, vorba lui Shakespeare: "Tu bubui, or not tu bubui..." Dar cine e vinovat de atâta bubuială? aceasta-i întrebarea. Că ceea ce s-a întâmplat alaltăieri la Baia Mare depăşeşte tot ce-şi poate imagina o minte normală în materie de "bubuială". Un soldat (fruntaş) în termen, care mai avea 30 de zile de cătănie, se simte brusc cuprins de "amoc" şi vâră vreo 30-40 de cartuşe de Kalaşnikov în cei patru colegi ai săi, apoi se sinucide împuşcându-se în cap. Vinovat este sistemul milităresc românesc, evident. Sistemul nostru care se bazează tot pe bietul "răcan", ăla dus cu arcanul la armată, ca pe vremea lui Vodă. Oastea noastră care este foarte departe de ceea ce ar trebui să fie ea în noul context intern şi internaţional, foarte departe de ceea ce înseamnă o armată modernă (mă refer la toată armata, pentru că nu numai trupele de jandarmi au făcut probleme de-a lungul timpului, aşa că nu ministrul Rus poate fi făcut răspunzător de masacrul de la Baia Mare).
    Toate armatele din lume îşi restrâng rândurile, fac economie la "materialul uman", lasă milităria pe seama profesioniştilor bine antrenaţi şi bine dotaţi, (indivizi cu aptitudini pentru meseria asta, a căror întreagă viaţă se desfăşoară în cazarmă, pe terenul de instrucţie sau în zonele de conflict). Numai în România se mai pune încă bază pe ostaşi instruiţi superficial câteva luni de zile, aduşi din cele mai diverse domenii de activitate şi care n-au nici o înclinaţie pentru viaţa militară. Ba chiar o detestă, li se pare mai insuportabilă decât iadul. Şi trebuie să recunoaştem că soldaţii labili emoţional, prin instrucţia umilitoare, adesea degradantă, dezumanizantă, pot fi foarte uşor aduşi în pragul disperării şi al nebuniei. Mai ales dacă au superiori şi colegi cu care nu se înţeleg. (Pentru că, orice ar spune cadrele superioare, în armata noastră se mai practică umilirea spre "călire" şi "disciplinare", justificată din punct de vedere uman doar în cazul celor ce-au optat benevol pentru viaţa militară!) Aşadar, dacă ar fi să comparăm o naţiune cu un corp omenesc, armata fiind muşchiul acestuia, România în comparaţie cu alte state ar fi exact în situaţia unui culturist cu musculatură supradimensionată, graţie îndopării cu "anabolizante" (fasole, varză, cartofi etc.), care stă cu mâinile goale în faţa unui "uscat" antrenat în toate stilurile de arte marţiale şi echipat cu cele mai moderne arme. Mai mult decât atât, cerinţele unui război modern dictează amplasarea unităţilor departe de locurile populate, tocmai ca să nu fie afectată populaţia civilă în cazul unui conflict. Observaţi unde sunt amplasate la noi unităţile militare (nu mă refer la garnizoanele "de operetă") şi înţelegeţi cât de departe suntem de... armatele euro-atlantice ale zilelor noastre! Şi, fraţilor, credeţi-mă, în cazul unui conflict pe teritoriul nostru (Doamne-fereşte), fiţi siguri că românii ar şti să devină ostaşi, cu mic cu mare, indiferent de vârstă sau sex, chiar şi fără să fi efectuat stagiul militar după modelul chinez.
    Concluzia ar fi că armata obligatorie, în condiţiile în care abia se poate asigura hrana soldaţilor, este o gogoriţă nedemnă de mileniul III şi că s-ar putea foarte bine găsi soluţii pentru implementarea serviciului civil alternativ, propus de mai multă vreme atât de către unii politicieni lucizi, cât şi de către societatea civilă. Dar mai ales în condiţiile în care testele psihologice aplicate viitorilor soldaţi în România sunt depăşite cu vreo 20 de ani de practica reală, iar efectuarea lor nu se face cu o anumită periodicitate. Dureros este faptul că pentru a avea o armată modernă, de profesionişti, cu o dotare modernă, este nevoie de bani. Mulţi bani. Iar banii României se cheltuiesc pe palmieri, pe maşini luxoase, pe sedii impozante, în timp ce "răcanul" defilează desculţ şi moare de foame.