Nouă românilor ne lipsesc multe. Practic, doar apă şi aer avem din belşug, însă din păcate nici acestea nu sunt curate. Poluarea a luat în stăpânire râurile, pădurile şi stratosfera iar în unele zone vegetaţia are o culoare icteriană. Nu vrem să cădem în lamentaţii cum că merge catastrofal reforma, că privatizarea a ajuns o comedie; se vând fabrici cu câteva sute de milioane de lei şi doar marfa din magaziile acestora este de ordinul miliardelor. Auzim, de pildă, că un student arab din Cluj a cumpărat o fabrică din Turda care exporta produse pe valută forte pe vremea lui nea' Ceaşcă, cu vreo 900 de milioane şi ce credeţi că a făcut cu ea? A mărunţit tot ce a fost fier şi oţel, chiar linia ferată uzinală, vagoanele şi le-a vândut la fier vechi cu câteva miliarde de lei. Şi acum terenul zace pustiu, iar arabul s-a îmbogăţit peste noapte din prostia românilor. E doar un singur exemplu din zecile care s-ar putea da de cum se face privatizarea la noi, de cum ajunge avuţia ţării agonisită în zeci de ani de muncă a generaţii întregi de români pe mâinile unor şmecheri. Dar ce merge bine, domnilor, în ţara asta bogată şi frumoasă dar condusă deplorabil de o şleahtă de politicieni ce se numesc cu emfază patrioţi? Poate minciuna, ipocrizia, imoralitatea, frauda, lenea, dezinteresul, lehamitea şi disperarea, dispreţul faţă de cei mulţi.
    Un confrate de breaslă îşi intitula recent un articol cum că în România "Şi dacă ar fi război am duce-o la fel". Nimic mai adevărat. Şi acum, ca pe vremea războiului lumina se stinge, e frig în casă, ajuns la piaţă îţi întorci buzunarele pe dos şi vii acasă cu sacoşa goală. Atunci existau cartele, acum trăim în chip liberal. Ferească sfântul să cazi bolnav, că ajungi la locul de veci deoarece nu găseşti medicamente şi dacă le găseşti sunt scumpe. Dacă te încumeţi să-ţi cauţi un drept ce ţi se cuvine, dacă nu dai şpagă eşti trambalat de la Ana la Caiafa, taxele şi birurile îl strâng pe român de gât. Birocraţia şi frauda s-au întins ca o plagă peste ţară, ce se vrea în UE şi în NATO, dar principalii indicatori pentru a fi admişi: venitul pe cap de locuitor şi PIB-ul se menţin la cele mai joase cote din Europa. De fapt la nici un capitol nu trecem peste linia de jos, poate doar la patriotism şi la imbecilul slogan "Nu ne vindem ţara" şi la teama că se întorc iar moşierii ce ne vor lua pământurile şi vom ajunge la un nou '907. Toate ca toate, dar o ducem prost cu drumurile. Ne lipsesc drumurile civilizate aproape în totalitate. Avem cea mai dezastruoasă reţea de drumuri din Europa de Est şi Centrală. Au trecut, iată aproape 14 ani de la marea răpăială electronică şi n-am făcut un metru de autostradă. Am rămas cu aceeaşi sută de kilometri de autostradă (Piteşti - Bucureşti), care se află mai mult în reparaţii. Şi atunci cum să vină turişti în România, dacă dau numai de gropi? Cât sunt ei de bogaţi occidentalii, n-au ajuns să aibă fiecare câte un elicopter pentru a ateriza la Sinaia, la Mamaia, în nordul Moldovei sau în Maramureş şi de ce nu, în frumoşii noştri Munţi Apuseni. Un amic care a circulat în mai toată Europa îmi spunea că din punct de vedere al drumurilor suntem o ruşine a continentului. Până şi nenorociţii de bulgari au vreo 700 de kilometri de autostrăzi, ca să nu mai vorbim de unguri, de cehi, de polonezi, de slovaci. Poate că pe acelaşi plan cu noi să se afle fraţii noştri de peste Prut. Unde sunt sumele uriaşe de circa 1 miliard de euro pe care ni-i dă Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană de Dezvoltare? S-or afla prin seifuri proprii, gen Puwak şi alţii. Dar să ne referim puţin şi la Apusenii noştri. Dacă am fi avut drumuri bune, n-ar fi încăput în această vară picior de român la Arieşeni, Albac, Horea, Gârda etc. De ce oare autorităţile locale n-au putut realiza din sumele fabuloase alocate grandioaselor specta­cole militaro-folclorico-politice de la Găina şi în zece ani se putea construi măcar drumul de la casa în care s-a născut marele Iancu, la mormântul lui. Nu gândim europeneşte, am rămas cantonaţi în mentalitatea co­mu­nis­mu­lui sud-estic. Să sperăm că ne vor trezi din somnolenţă organismele europene şi euroatlantice.