Are sau nu are România o economie de piaţă funcţională? Aceasta-i problema numărul unu cu care se confruntă în prezent guvernul Năstase care urmează ca la începutul lunii noiembrie să primească verdictul în această privinţă din partea Comisiei Uniunii Europene. Un verdict care, pentru a fi cât de cât favorabil, are în vedere câteva măsuri urgente, vreo opt la număr. Desigur că în 2 luni nu se va putea face ceea ce pe tărâmul reformei nu s-a făcut în 14 ani, astfel că la ora actuală sectorul privat deţine doar 30 la sută din mijloacele de producţie, în timp ce 70 la sută din activele fixe sunt în proprietatea statului. Iar ca să fie capitalistă şi să funcţioneze economia de piaţă, ar trebui ca proprietatea privată să fie cel puţin egală, adică de 50 la sută. Tocmai de aceea şi pe acest teren, al privatizării, premierul Năstase s-a angajat, în timpul recentei vizite la Bruxelles, să apese pedala până la fund. Şi există premise ca 5 mari firme de stat, cel puţin, să devină proprietate privată ori să fie lichidate într-un timp record, românii fiind renumiţi pentru iscusinţa cu care se salvează pe ultima sută de metri. Este vorba aici de uzinele "Tractorul" din Braşov, de Aro Câmpulung şi Roman Braşov, dar mai ales de BCR şi Petrom. Sunt firme strategice, cu un cuvânt greu de spus în economie, dar şi în politica românească. Tocmai de aceea, cred că nu trebuie să ne grăbim cel puţin cu privatizarea tractoarelor, a petrolului şi a BCR-ului. Cu maşinile de teren şi autocamioanele, privatizarea nu a mers ca pe roate, ba din contră, atâta timp cât nu au o piaţă internă, şi mai ales internaţională, vânzarea firmelor respective ori chiar lichidarea sunt prioritare pentru că produc numai pagube.
    Cât priveşte tractoarele, situaţia este cu totul alta, având în vedere că România este o ţară cu un mare potenţial agricol, cu mult pământ în primul rând, dar şi cu o tradiţie dacă ne gândim că economia românească a exportat masiv tractoare pe pieţele lumii. Personal, dacă aş fi fost în locul şi în rolul primului ministru, mai ales că este şi fermier, nu aş fi fost de acord cu vânzarea Uzinelor "Tractorul" firmei italiene Landini, în condiţii mai mult decât avantajoase - scutirea de impozite şi de la rambursarea unor credite garantate de stat, chiar dacă dl. Romano Prodi este italian! Tractorul românesc putea fi subvenţionat şi relansat cu banii băgaţi în sediile unor direcţii agricole şi în buzunarul unor "specialişti" ce taie frunze la câini, începând de la minister şi până la centrele agricole.
    Nici cu Petrom-ul, cea mai mare şi mai profitabilă firmă românească (care, în paranteză fie spus, asigură întreaga producţie de ţiţei a ţării - 38 la sută din gaze şi 50 la sută din carburanţi, iar prin cele circa 700 de staţii din ţară şi de peste hotare contribuie anual cu 1,3 miliarde dolari la buget) nu ar fi trebuit să ne pripim, aşa cum bine am făcut până acum. Nu ştim ce fel de privatizare şi economie de piaţă funcţională pot aduce în România firme ca MOL (Ungaria) ori OMV (Austria) care nu au nici resursele şi nici performanţele tehnice ale petrochimiei noastre, căci puţine ţări din lume au ţiţei, sonde şi platforme maritime. (Am fost, de pildă, la Balaton, de mai multe ori, dar nu am văzut nici o platformă maritimă, iar la Viena se văd mai degrabă... lebede pe lacuri, nu sonde!)
    În sfârşit, BCR are şi ea un statut privilegiat, fiind una din cele mai bogate bănci ale Europei, astfel că investitorii strategici care au dorit-o, fie că au fost prea săraci la pungă, fie că au fost prea mici ca active, reţea şi sedii, în ultimă instanţă ca potenţă financiară capabilă să satisfacă pretenţiile şi exigenţele uneia dintre primele 100 de bănci ale lumii.
    Aşa că, chiar dacă Comisia Uniunii Europene nu ne va acorda statutul de piaţă funcţională, nu trebuie să ne pierdem pe degeaba şi prosteşte cele mai grele firme ale economiei noastre doar de dragul UE, care ne bagă acum în coastă sula privatizării. În fond, când au intrat în Uniunea Europeană, prea puţine ţări au avut o economie de piaţă funcţională, criteriul numărul unu fiind de ordin politic sau strategic (Grecia, Portugalia, Spania, Cipru etc.). Cum, mai mult ca sigur, va fi şi în cazul României.