Multe dileme au unii, ca de pildă în cine să creadă, cui să-i acorde simpatia şi sufragiile în sondaje, votul la alegeri. Dar şi cei care conduc ţara, în speţă Năstase şi Iliescu sunt extrem de "dilematici". Primul, arogant şi cu aere de aristocrat, al doilea, ordinea e oricum aleatorie, e adeptul egalitarismului, adică vrea să ia de la bogaţi şi să dea la săraci. Nu sunt un fan al nici unuia dintre ei, tocmai pentru că pe amândoi îi interesează gloria, puterea şi flamura partidului de guvernământ, nonşalanţa cu care patronează corupţia. Şi unul şi celălalt, în timpuri şi la diateze diferite, îmbracă de ochii lumii haina tătucului grijuliu şi sensibil la durerile poporului. După ce a înfometat românul, împovărându-l cu biruri şi taxe şi aducându-l la sapă de lemn, d-l Năstase vine acum cu un pachet de măsuri populare şi populiste: ajutoare sociale şi alocaţii mărite, sporirea pensiilor, subvenţii pentru ţărani şi pentru lumpenii de la bloc cărora le va suporta o parte din cheltuielile la factura de încălzire. Şi tot "Bombonel" a fost strategul marii şi patrioticei iniţiative "Laptele şi cornul", de pe urma căreia a câştigat un plus de imagine populistă. A venit apoi şi a clătinat de pe scaunele înţepenite, încordându-şi muşchii şi demonstrând că este o mână forte, câţiva prefecţi. Nu i-a descăpăţânat pentru că nu ar fi fost buni, dar scandalurile din presă ajunse până în grindă îl sileau să o facă.
    Şi unul şi celălalt şi-au construit o marotă din a face declaraţii şocante pe diverse teme, ba chiar s-au cotonogit reciproc, dar până la urmă armonizându-şi tete-a-tete opiniile. Ultimul spectacol pe care l-au dat este cel al impozitării veniturilor. Năstase, mai deschis ideilor şi mesajului gândirii europene, care vrea să încurajeze liberalismul câştigurilor şi apariţia clasei de oameni bogaţi, se pronunţă pentru cota minimă de impozitare de 23%, încercând să-şi resusciteze propriul electorat, să câştige de partea sa şi pe cei nehotărâţi din rândurile electoratului de dreapta, înainte ca aceştia să fie seduşi de alianţa PD-PNL. Tributar ideologiei deprinse în tinereţe, d-l Iliescu sare în ajutorul săracilor şi propune o impozitare progresivă, adică fiecare să plătească în funcţie de veniturile pe care le obţine. Versiunea lui Iliescu merge la inima celor amărâţi.
    Aşa cum spuneam mai înainte, totul e un spectacol ieftin, dacă nu jalnic, ambii politicieni, singurii de fapt de pe scena noastră politică, mizând pe câştigul electoral. De ce spunem acest lucru? Pentru că dacă guvernul era ferm hotărât să facă reformă fiscală, atunci ar fi pregătit un proiect mai coerent şi mai bine articulat. N-ar fi trebuit să ţină seama de părerea preşedintelui căruia Constituţia nu-i dădea nici un drept să se amestece în treburile Executivului. Ne putem întreba: cum se face că Năstase descoperă abia acum, după 3 ani de guvernare, ineficienţa sistemului progresiv de impozitare? Nu o fi oare vorba de incapacitatea unei administraţii corupte de a colecta impozitele? Să ne fie clar, cei care fug de biruri de 30 sau de 40% se vor fofila şi acum, la o cotă de 23%. Prelungirea dezbaterilor pe această temă ar putea face din Năstase un liberal reformist, iar din Iliescu un haiduc fiscal, un paznic al echităţii şi solidarităţii sociale. Cred că în cele din urmă vor avea câştig de cauză Iliescu şi sindicatele, care ţin partea nevoiaşilor, nevoiaşi care numără peste 70% din populaţia ţării.