Oricâte discursuri meşteşugite, oricâte sloganuri inspirate, oricâte baloane colorate ar fi pregătit PNL şi PD pentru a oficializa duminică, la Palatul Parlamentului, Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr, nimic din toate acestea n-ar fi putut să egaleze în eficacitate publicitară discursul liderului PSD Adrian Năstase. Ţinut la Sala Palatului, în faţa celor 5000 de aleşi locali PSD reuniţi, chipurile, pentru a discuta despre referendumul dedicat modificării Constituţiei, discursul lui Adrian Năstase a avut drept ţintă principală noua construcţie politică. Dacă, în loc de cuvinte, el ar fi folosit gloanţe, aşa cum face la vânătoare, alianţa ar fi decedat în chiar ziua naşterii ei şi ar fi fost expusă ca trofeu din războiul PSD-ului cu democraţia. Astfel, dl. Năstase, după ce a privit prin binoclu alianţa PNL-PD, a văzut în ea doar "formula reciclată din fosta guvernare, într-o variantă la fel de nefericită - CDR 2003". Total absorbit de această imagine compromiţătoare, liderul PSD a uitat să-şi arunce privirea în propria ogradă, unde mişună o mulţime de feţi şi feţe din nefericita CDR, de la UDMR, care a venit în masă, ca să aibă în ce da cu pumnul, la PD-ul lui Duvăz, cel purtătoriu de vorbe alunecoase sau la PSDR-ul lui Athanasiu de la Învăţământ, ministrul cu cel mai mare număr de bâlbe din actualul executiv. "Noi nu avem nevoie de cuvinte, noi purtăm fapte" a zis, modest, premierul, adăugând că marea construcţie politică ar trebui să se numească pentru "nedreptate şi neadevăr" sau "disperare şi aventură" (cu trimitere directă la titulatura Alianţei). Pe acelaşi ton, vorbitorul a menţionat şi "afacerile scandaloase de pe vremea fostei guvernări". Dacă lucrurile ar sta într-adevăr aşa, am putea zice că noua Alianţă este sora geamănă a PSD-ului.
    Părinţii ei, Theodor Stolojan şi Traian Băsescu, sunt însă de cu totul altă părere. Ei au pus copilei pe frunte un DA de la Dreptate şi Adevăr pentru că în opinia lor acestea sunt două cuvinte care şi-au pierdut înţelesul pentru români şi tocmai de aceea ar trebui reabilitate. Cum? Păi aceasta-i întrebarea şi de felul în care PNL şi PD se vor pricepe să-i răspundă depind lucruri de importanţă majoră cum ar fi constituirea unei alternative reale, sănătoase la guvernarea pesedistă sau măcar consolidarea unei opoziţii puternice, capabile să împiedice derapajele mastodontului care a devenit actualul partid de guvernământ. Deşi există protocol şi program comun de guvernare bazat pe doctrine complementare, aceste lucruri, oricât de temeinice, nu sunt suficiente pentru succesul Alianţei PNL-PD. Cei care o compun, de la lideri la membrii simpli de partid, trebuie să facă dovada faptului că binele public îi interesează cel puţin la fel de mult ca ciolanul. În acest sens, bine ar fi ca ei să scutească electoratul de spectacolul grotesc pe care îl oferă întotdeauna lupta pentru scaunele din faţă, substituindu-i preocuparea pentru îndeplinirea promisiunilor lansate chiar la naşterea Alianţei. Dacă nu vor face aşa, preţul va fi foarte mare în plan politic şi electoral. Mult mai mare decât în cazul în care PNL şi PD ar fi rămas pe cont propriu fiecare. Succesul, în schimb, ar fi de bun augur pentru România căci electoratul care nu agreează PSD din principiu sau pentru că a fost dezamăgit de el, dar nu se îndură să voteze PRM, ar avea în sfârşit cui să-i încredinţeze voturile şi speranţele.