Prin simpla decriptare a numelui ce-o poartă alianţa PNL-PD, ne dăm seama că cei care vor să câştige alegerile generale şi prezidenţiale sunt datori să elibereze societatea românească de corupţie şi minciună. "Dreptate şi Adevăr" seamănă cu un cântec de lebădă într-un stol de cocori. N-am fi însă drepţi dacă n-am spune că ea sugerează cel mai limpede şi mai clar populismul. Va să zică, după atâta injustiţie socială, după atâta ipocrizie şi minciună drapate în haine sclipitoare, vrem să restabilim dreptatea şi adevărul pe blândele noastre plaiuri mioritice. Nu e oare prea mult, deşi sună atât de frumos şi armonios? Să procedăm la o cântărire a şanselor de a ieşi victorioşi din marea confruntare cu partidul-mamut, care orice s-ar spune, s-a consolidat atât în opoziţie (1996-2000), cât şi în 2000-2004. Alianţa intră în jocul politic cu un procentaj de 30% din simpatiile electoratului şi ar echivala cam cu trei sferturi din forţa partidului aflat la guvernare. Îi atârnă însă de picioare ghiulelele opoziţiei. După un calcul aritmetic elementar, opoziţia are la ora actuală ceva mai mult de 10% dintre aleşii locali, ceea ce se traduce printr-o infrastructură anemică, dacă nu debilă în pragul alegerilor locale. La prima vedere alianţa va obţine în alegerile locale din vara anului viitor un scor mult mai mic decât la generale. De ce? De vină este inerţia generală şi mai cu ceamă cea a alegătorilor de la sate ce va trage înapoi alianţa care se sprijină pe un puternic suflu doar la oraşe şi mai cu seamă în Transilvania. Apoi să nu omitem faptul că deocamdată alianţa nu are încă un proiect, un program de guvernare coerent, bine articulat. Oricât ar vrea să culeagă roadele unei atitudini anti-PSD-iste cetăţenii oneşti fiind sătui de bălteala în care se află reforma, restructurarea economiei, privatizarea, temperarea bi­ro­cra­ţi­ei din instituţiile statului, începând cu guvernul şi terminând cu primăria celei mai obscure comune, e greu de schimbat opinia generală peste noapte. A fi anti-PSD nu înseamnă automat că eşti mai bun decât PSD.
    Deocamdată, şi unii şi alţii şi-au scos halebardele: "Să scăpăm de oligarhia PSD!", zic liberalii şi democraţii, "Fugiţi de fantoma CDR 2000!", ţipă PSD-iştii. Apoi mai sunt şi alţii care vor o cumetrie cu alianţa PNL-PD, în speţă ţărăniştii lui Ciorbea şi popularii lui Emil Constantinescu. Să nu uităm că în ce priveşte calitatea membrilor alianţei este una mediocră. Printre personalităţile credibile, există la ora asta destul de târzie doar Theodor Stolojan, Adrian Cioroianu, Băsescu, Emil Boc, cu care nu se poate alcătui o falangă puternică care să lupte cu gladiatorii PSD. Poate se vor ivi între timp, dar e cam tardiv. Există posibilitatea ca alianţa să ajungă la guvernare şi să nu aibă cu cine guverna. E uşor să afirmi şi să strigi: "Dreptate şi Adevăr", dar cu cine lupţi pentru a le impune? Băsescu pare atras ca de o fatalitate greu de evitat de Primăria Capitalei, unde se pare că nu va avea contracandidat cu şanse reale, ca apoi să se vadă numit şef la Palatul Victoria. Ori, bucureştenii s-au ars o dată cu ciorba lui Ciorbea. Apropo de teritoriu, filialele PNL-PD suns slăbite şi debusolate, n-au nici măcar forţa din 2000.
    Cum va distruge alianţa sistemul clientelar generator de corupţie şi care s-a diseminat până în ultima celulă socială? Se vor înlocui baronii PSD cu cei ai PNL-PD, se va schimba circuitul şpăgii? Greu de spus. N-am vorbit apoi de marele atu pe care îl are alianţa PNL-PD în plan extern. Marile capitale europene vor agrea alianţa pentru că merge pe vectorul liberal în economie şi democraţie, vector pe care l-au ales mai toate ţările civilizate şi dezvoltate. O puternică economie de piaţă nu se poate realiza cu principii de stânga, populiste. Bruxelles-ul a fost nevoit în 2000 să accepte varianta PSD pentru că nu exista o altă posibilitate. Plus că PSD întârzie negocierile de aderare cu UE şi că anul 2007 este o ţintă falsă pentru integrare. Aşadar, alianţa are câţiva aşi în mânecă, depinde cum va şti să-i valorifice. Cât de inteligenţi se vor dovedi cei din alianţă în faţa marelui tăvălug care este PSD.