Oriunde şi oricând îşi făcea simţită prezenţa Elena Ceauşescu, de la vizitele "de lucru" în ţară şi în străinătate până în paginile ziarelor, ea era însoţită de pompoasa titulatură "academician doctor inginer", ca Cioabă de coroana de aur menită să convingă prostimea că el este rege al statului ţiganilor din republica România. Distincţii precum cele de mai sus se acordau destul de greu în "epoca de aur", pentru ca ele să nu eclipseze cumva strălucirea meritelor tovarăşei. Care tovarăşă (semianalfabetă) era oferită naţiunii pe post de om de ştiinţă model, autor al unor opere neîntrecute decât, eventual, de cărţile soţului. Această situaţie se află la originea unor frustrări imense, care au explodat după decembrie 1989, conducând la o creştere fără precedent a producţiei de titluri academice ce încununează, în marea lor majoritate, cariere încropite pe bază de carnet de partid şi de tupeu nemăsurat din partea beneficiarilor şi de servilism dezgustător din partea universitarilor care le-au cauţionat ascensiunea. Dacă titlurile nemeritate n-ar servi decât satisfacerii orgoliului impostorilor care şi le-au însuşit în mod fraudulos, n-ar fi tocmai un capăt de ţară. Când ele servesc însă ocupării unor posturi cheie în instituţii de importanţă naţională, situaţia devine gravă şi cu consecinţe pe măsură. Acest lucru a fost demonstrat cu vârf şi îndesat de cazurile doctorilor Mircea Beuran, ministrul Sănătăţii, şi Şerban Brădişteanu, senator PSD, care de câteva săptămâni se opun cu înverşunare sugestiilor privind demisia de onoare, după ce toate datele i-au indicat drept impostori sadea.
    Luni seara, în show-ul lui Marius Tucă, am văzut un Mircea Beuran imperturbabil, complet imun la acuzaţiile de plagiat dovedit ce i-au fost aduse de foruri competente, între care comisia condusă de Mircea Cinteză, şeful Colegiului Medicilor din România. S-ar putea ca siguranţa lui, ca şi metamorfozarea incredibilă din acuzat în acuzator să-şi aibă temeiul în felul în care a fost apărat de Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Din punctul nostru de vedere, solidarizările cu pricina reflectă pregnant dispreţul existent în România, la cel mai înalt nivel, faţă de munca intelectuală, precum şi mentalitatea că oamenii partidului, orice ar face, trebuie protejaţi chiar dacă se întâmplă ca principalul lor inamic să fie însăşi legea. Despre Beuran, numerele unu şi doi din stat au spus că este un bun ministru, fapt ce ar putea compensa eventualele sale greşeli de altă natură. Din păcate, acest lucru este infinit mai greu de dovedit decât plagiatul medicului Beuran. Să ne amintim că, încă din vară, "conu" ministru, vorba premierului, a anunţat controale dure în spitale pentru a scoate la lumină găurile negre în care se topesc banii asiguraţilor. La scurt timp după aceea, Ionel Blănculescu, ministrul delegat al Autorităţii pentru Control, a pornit şi el în căutarea banilor pierduţi. Rezultatul? După ştiinţa noastră nici un director nu a fost anchetat sau destituit pentru deturnare de fonduri ori risipa banului public prin achiziţii nejustificate. De ce oare? Numai două ipoteze pot fi formulate: ori nu există vinovaţi, ori cei care există nu pot fi deferiţi justiţiei pentru că astfel ar fi lezate importante interese economice şi politice. Cazul doctorului Şerban Brădişteanu ne trimite la a doua ipoteză. Deşi nu este profesor universitar aşa cum a pretins, el a ajuns la conducerea Institutului "CC Iliescu" de la Fundeni, precum şi a Clinicii de Cardiologie de la Spitalul de Urgenţă. Prin "grija" lui, Institutul de la Fundeni a fost paralizat sub pretextul unei renovări. Între timp, sute de pacienţi programaţi pentru operaţii au fost expuşi unui pericol de moarte. Memoriul celor 62 de medici de la Fundeni a rămas fără răspuns. Ca şi cel vizând temeinicia interzicerii trans­plan­tu­rilor de cornee de către acelaşi doctor Bră­diş­tea­nu. A dat el socoteală în vreun fel pentru aceste fapte? Ferească Dumnezeu. Cu excepţia ziariştilor, nu l-a deranjat nimeni încă. Iar astfel de cazuri sunt cu toptanul în toată ţara, unde doctorii PSD-ului, asemenea altor specialişti cu carnet de partid, monopolizează posturi şi adună averi fabuloase, în dispreţul legii şi al milioanelor de asiguraţi.