"Ana are mere"; "România are corupţie". Aşa ar putea suna primele lecţii din clasa I, dintr-o viitoare programă didactică, pentru că sunt realităţi evidente pe care le cunoaşte oricine în ţara asta. Urmează apoi gradele de comparaţie: "Ana are mere MARI"; "România are corupţie MARE"; cea mai mare din Europa. De data aceasta nu o spunem noi, ci Organizaţia Trasparency International (T.I.), ceea ce este mult mai grav. "România este cea mai coruptă ţară din Europa, cu excepţia Rusiei şi a Albaniei", arată raportul pe 2003 al organizaţiei amintite anterior. Transparecy International a dat note unui număr de 133 de state, în funcţie de percepţia asupra acestui fenomen a mediilor de afaceri, cercetătorilor ştiinţifici şi analiştilor de risc. România a primit nota 2,8 (unde 0 reprezintă cel mai înalt grad de corupţie şi 10 cel mai scăzut), ocupând locul 83 în lume, la egalitate cu India şi Malawi. De precizat că ţara noastră este totodată singura din Europa care a înregistrat mai puţin de trei puncte pe scara de la 0 la 10. Spre comparaţie (pentru că în tot şi toate ne raportăm la ţara vecină şi... prietenă), Bulgaria ne-a luat-o de departe înainte, fiind pe locul 22. Cele mai curate dintre ţările candidate la UE sunt Cipru, Slovenia şi Estonia. La nivel mondial, cele mai corupte state sunt Bangladesh, Nigeria şi Haiti, iar fruntaşele curate ale clasamentului sunt Finlanda, Islanda şi Danemarca. Iată radiografia rece şi crudă a unui fenomen care a atins cote alarmante şi care, se pare, guvernează suveran această ţară.
    De când a fost un şerpişor şi până s-a transformat într-o mare caracatiţă, toate guvernele s-au luat la trântă cu CORUPŢIA, cel puţin teoretic. Practic, toate, dar absolut toate au fost doborâte, strangulate de acest flagel, de reprezentanţii lor cu feţe umane. Cu părere de rău trebuie să recunoaştem că în România corupţia este în tot şi în toate. Nu există nici un domeniu din ţara noastră neatins şi neotrăvit de cancerul corupţiei, fie ea mică, mijlocie sau mare.
    Sub actuala guvernare s-a înfiinţat un Parchet Anticorupţie şi s-a adoptat un pachet de legi anticorupţie pentru care Cabinetul Năstase şi-a asumat răspunderea. Un pachet de legi care a trebuit să fie amendat la nici două săptămâni după adoptare, din cauza carenţelor şi a inaplicabilităţii conţinutului acestuia. Dar nu este suficient să ai nişte forme fără fond, nişte instituţii şi legi - pârghii ale statului - care să existe doar ca titulatură sau doar pe hârtie. Cineva trebuie să le utilizeze. Cine însă?
    Ultima atenţionare (după câte altele?) a venit din partea secretarului general al Consiliului Europei, Walter Schwimmer, care după încheierea şedinţei solemne a Parlamentului României, dedicate împlinirii a 10 ani de la aderarea la C.E., a subliniat că lupta împotriva corupţiei este o sarcină foarte importantă pentru România. "Combaterea corupţiei este o sarcină principală pentru îndeplinirea aquis-ului comunitar" - a precizat oficialul european care a mai spus că România are deja o serie de legi privind combaterea corupţiei, dar este la fel de important ca aceste reglementări să fie aplicate. Cum le aplicăm se vede cu ochiul liber... "Afacerea" referendumul pentru o Constituţie europeană începe de pe acum să miroasă urât. Din nou banii contribuabililor vor ajunge în buzunarele corupţilor cu faţă umană. "Încredinţarea" pe sprânceana politică va fi cea mai mare ţeapă a ultimului an.