Fostul primar al municipiului Aiud, Mihai Horaţiu Josan, a reintrat în lupta electorală şi cel mai probabil va candida pentru un nou mandat la alegerile din 2004. Ex-primarul Aiudului s-a înscris în PNL, partid care speră să câştige cu Josan un nou mandat, mai ales că la ultimele alegeri acesta şi-a pierdut postul la mică distanţă de actualul primar, psd-istul Liviu Octavian Rusu. (F.R.)

---

      Nemulţumiţi de noile măsuri impuse de guvern prin Legea 38, taximetriştii din Alba Iulia au anunţat că în cursul zilei de marţi, 14 octombrie a.c., vor organiza un marş de protest pe străzile municipiului Alba Iulia. Taxi­me­triş­tii susţin că noua lege nu face altceva decât să-i ducă spre faliment şi pierderea locurilor de muncă, întrucât mulţi dintre ei nu-şi pot achita sumele de care au nevoie pentru a avea dreptul să profeseze. Ei au obţinut a­pro­ba­rea de la Primăria Alba Iulia pentru acest miting şi vor mărşălui în tot oraşul, între orele 11,00 şi 14,00. Organizatorii mizează pe prezenţa a circa 300 de pro­tes­ta­tari, care-şi vor conduce taxi­me­tre­le.(F.R.)

---

      Conform unei atenţionări pri­mite de la Prefectura Alba, în săp­tămâna 13-20 octombrie a.c. vremea se va răci accentuat, în toate regiunile. În special în nord şi nord-est, trecător, precipitaţiile vor fi şi sub formă de lapoviţă şi ninsoare şi vântul se va intensifica. La munte va ninge viscolit. În cursul dimineţilor, local, se va produce brumă mai ales în Dea­lu­rile Subcarpatice şi Dea­lu­ri­le de Vest. (R.J.)

---

      Gavril Haiduc, de 53 de ani, din Orăştie a fost accidenatat de un autoturism în cursul zilei de sâmbătă, la orele 19,20, pe DN 7, în zona localităţii Şibot. El a traversat drumul printr-un loc nepermis, fără să se asigure, fiind accidentat de un autoturism Nis­san, cu numere de Austria, con­dus regulamentar de Attila Ko­vacs, de 20 de ani, fiul pro­pri­e­ta­rului maşinii, student în Austria. În urma accidentului, victima s-a ales cu tcc acut închis, plagă contuză, politraumatisme şi escoriaţii. A­na­li­zele de sânge au arătat că Hai­duc a consumat băuturi alcoolice.(F.R.)

---

Birocraţie în instituţiile de protecţie a copilului
      Recent, aduceam în atenţia opiniei publice diferenţele foarte mari ce se înregistrează la capitolul "cheltuieli/copil" în instituţiile de protecţie subordonate faţă de DGPDC Alba. Adică între 1,1 milioane de lei/copil, lunar (Centrul de zi Sebeş- Petreşti) şi 29,2 milioane de lei/copil, lunar (Centrul de primire în regim de urgenţă a copilului- Alba Iulia). Bineînţeles, după apariţia articolului cu pricina, Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului Alba a justificat aceste cheltuieli, în cadrul unui drept la replică publicat tot în paginile cotidianului nostru. Prin articolul de faţă nu dorim să comentăm în nici un fel justificările DGPDC, considerându-le obiective. Dorim însă să vă aducem la cunoştinţă rezultatul investigaţiilor noastre ulterioare, pentru că noi nu ne-am oprit aici, ci am căutat să aflăm în mod direct care sunt parametrii calitativi ai serviciilor de la Centrul de primire în regim de urgenţă, care să justifice cheltuieli de aproape 30 de ori mai mari decât alte instituţii de ocrotire a copilului.
     Pornind de la această premiză, am procedat astfel: am prezentat un copil evident abuzat la Centrul de primire în regim de urgenţă, solicitând luarea unei măsuri. Constatările pe care le-am făcut cu acest prilej au dus la concluzia că, prins la mijlocul "confruntării" dintre opinia publică şi birocraţie, un copil abuzat are toate şansele să rămână în continuare abuzat! Dar iată cum s-au petrecut faptele: de vreo doi ani de zile, vara, oricine s-a oprit la binecunoscuta Terasă "Lazăr", din Alba Iulia, a putut observa un copil de vreo 5-6 ani practicând cerşetoria sub ochii îngăduitori ai adulţilor. (Iar unii dintre aceşti adulţi erau jurişti, avocaţi, poliţişti sau chiar... asistenţi sociali angajaţi ai DGPDC Alba.) Este logic că atunci când un minor ajunge să apeleze la mila publică înseamnă că ceva se întâmplă în familia din care provine. Şi este evident faptul că acel copil este abuzat: ori fiindcă este exploatat de părinţi fiind trimis de către aceştia, cu bună ştiinţă, să cerşească, ori pur şi simplu pentru că este neglijat. Dar lucrul acesta nu le-a trecut nici o clipă prin minte celor ce l-au văzut pe copilul respectiv, şi cu atât mai puţin faptul că ei, reprezentanţii opiniei publice, ar fi putut interveni, dovedind spirit civic. Nu ar fi trebuit decât să-l ia pe copil de mânuţă şi să-l ducă la Centrul de primire în regim de urgenţă, care este situat la... 100 de metri de Terasa "Lazăr", în cadrul Centrului de servicii comunitare pentru protecţia copilului "Arnsberg". Sau, eventual, să apeleze la îndelung mediatizatul "Telefon al copilului", o structură din cadrul DGPDC care are ca obiect de activitate tocmai preluarea sesizărilor din partea cetăţenilor. (Deşi, fiind vorba despre un copil cerşetor, până la preluarea sesizării, luarea unei decizii şi sosirea unei echipe de specialişti, acesta s-ar fi făcut nevăzut.)
     Aşadar, după cum spuneam, am dus personal copilul la Centrul de primire. Acolo am fost întâmpinat de o referentă, Istina Ciobotă, care mi-a spus că are ordine clare din partea Direcţiei să nu primească minori fără identitate. Dar cum să stabileşti identitatea unui copil fără nici un act la el, învăţat să cerşească, deci obişnuit să se ferească de "capcanele legii"? El avea o "lecţie" învăţată pe dinafară, aşa că mi-a dat o adresă falsă şi vreo trei nume diferite (Căldărar, Ciurar, Stoica etc.), doar prenumele fiind mereu acelaşi: Santiago-Cătălin. În astfel de condiţii, referenta a găsit o "soluţie": dacă minorul este adus de cineva de la Poliţie îl primeşte în instituţie. Bineînţeles, nu s-a ostenit dânsa să sune la Poliţie, aşa că m-am deplasat eu până la Poliţia municipiului Alba Iulia. (Asta se întâmpla vinerea, în jurul orei 16,30.) Ofiţerul de serviciu la municipiu a dat un telefon scurt şi m-a informat amabil: subcomisarul Tiberiu Todoran, care se ocupă de minori, este plecat din localitate la o anchetă. "Şi nu poate să vină altcineva doi paşi până la Centrul de primire...?", întreb eu naiv. "Nu se poate, îmi răspunde ofiţerul de serviciu. Ştiţi, şi noi suntem împărţiţi pe domenii clar delimitate, ca şi dvs., ziariştii." Ce să fac? Mă întorc la Centrul de primire, de unde iau legătura telefonic cu şefa instituţiei, d-na Iuliana Leah, iar aceasta îşi dă acceptul pentru primirea copilului, până la stabilirea identităţii lui şi luarea unei măsuri.
     Nu durează decât vreo 10-15 minute şi la faţa locului se prezintă şeful serviciilor comunitare, dr. Dan Sicoe, superiorul direct al d-nei Leah, şi subcomisarul Todoran. (Ambii anunţaţi telefonic de subalternii lor). În scurt timp se ia o decizie: copilul tot nu spune clar cum îl cheamă, dar afirmă că maică-sa îl aşteaptă undeva, lângă o statuie din Alba Iulia, aşa că o echipă formată din doi poliţişti şi un asistent social de la Centrul "Arnsberg", însoţiţi de copil, se deplasează (cu maşina poliţiei) spre locul de întâlnire cu... mama. (Am aflat ulterior că aceasta a fost găsită, identificată şi sancţionată pentru abuz asupra propriului copil, urmând ca la următoarea abatere de acest gen să se propună la nivelul DGPDC decăderea ei din drepturile părinteşti!) Dar "aventura" mea de la Centrul de primire (acea instituţie de ocrotire unde se înregistrează cheltuieli lunare de 29,2 milioane de lei/copil), nu s-a sfârşit aici. Fiind persoana care a adus copilul, a trebuit să dau o declaraţie cu privire la circumstanţele în care l-am găsit. Abia după ce am scris declaraţia respectivă, referenta Istina Ciobotă şi-a amintit că... avea nişte formulare tip pentru astfel de cazuri, formulare pe care nu trebuia decât să dau o semnătură. Aşa că am rupt declaraţia iniţială şi m-am semnat frumos pe formularul-tip.
     Fiind curios cum se numea de fapt copilul şi ce măsură a luat Poliţia în acest caz, am încercat să-l contactez pe subcomisarul Todoran de mai multe ori, telefonic. Însă de cele mai multe ori dânsul era pe teren, iar numărul telefonului său mobil nu mi-a fost comunicat (normal acest lucru), decât dacă mă prezentam la birou şi făceam dovada că sunt ziaristul care zic că sunt. După vreo două săptămâni mi-am făcut timp şi m-am înfiinţat la Poliţia judeţului, unde am avut norocul să-l găsesc pe dl. Todoran la birou. Acesta m-a trimis însă la superiorul său direct (dl. German) sau la şeful Poliţiei (dl. Aron) sau la purtătorul de cuvânt al instituţiei, ca să primesc aprobarea pentru a sta de vorbă cu dânsul despre cazul micuţului cerşetor. Dar domnul Aron se afla într-o şedinţă importantă, iar domnul German m-a trimis (după oarecare aşteptare) la purtătorul de cuvânt (domnul Pavelescu). Domnul Pavelescu şi-a dat acceptul verbal, dar atât n-a fost suficient pentru domnul Todoran, care avea neapărată nevoie de aprobarea domnului Aron. Mă opresc aici, ca să nu vă mai plictisesc, informându-vă că nu am aflat decât un singur lucru: mama copilului a fost sancţionată. Cum o chema, de unde era, cum îl chema pe copil...? Secret de serviciu! (Mă rog, acolo sunt nişte reguli stricte în ceea ce priveşte comunicarea cu presa, aşa că am înţeles atitudinea subcomisarului Todoran.) Dar fiţi convinşi că mediatizarea cazului, cu precizarea expresă despre intervenţia Poliţiei, poate că ar fi determinat şi pe alţi cetăţeni cititori ai ziarului "Unirea" să procedeze ca mine: să intervină personal sau să sesizeze Poliţia, DGPDC etc., despre orice caz de copil abuzat pe care-l află. Având însă în vedere sistemul (şi mentalitatea) de tip birocratic de care s-ar lovi orice reprezentant al opiniei publice, am senzaţia că spiritul civic şi participativ al cetăţeanului este descurajat sistematic, pentru a nu "tulbura" comoditatea onor-funcţionarilor. Indiferent de instituţia de care aceştia aparţin. Apropo, sunt curios dacă în acest caz DGPDC Alba a efectuat ancheta socială la familia micuţului "Santiago-Cătălin", pentru a afla care sunt cauzele cerşetoriei. Eventual dacă au fost luate măsuri... Căci acţiuni de anvergură pentru eradicarea fenomenului nu s-au desfăşurat (sau au fost ineficiente, din moment ce străzile sunt încă pline de copii care întind mâna la mila publică). Concluzia la cele relatate mai sus ar fi următoarea: nu cereţi conştiinţă civică cetăţeanului atâta timp cât sistemul, plătit de acelaşi cetăţean în calitatea sa de contribuabil, se întoarce împotriva lui, des­cu­ra­jându-l!

---

Pentru că a fost văzut împărţind bani nevoiaşilor
      O tâlhărie mai puţin obişnuită s-a consumat în noaptea de 9 spre 10 octombrie a.c., în staţia CFR Vinţu de Jos, în sala de aşteptare de clasa a II-a. Un bărbat a intrat în atenţia a doi răufăcători după ce a fost observat că dă bani unor nevoiaşi. Generozitatea lui Henry Vernon Obelconner, de 61 de ani, cetăţean american, cu reşedinţa în Sibiu, a fost răsplătită de cei doi cu o ameninţare cu cuţitul. Prin violenţă, tâlharii i-au sustras americanului un lănţişor de "aur" pe care acesta îl purta la gât, după care au spălat putina. Cei doi nu ştiau de fapt că marea captură nu este altceva decât un lanţ de...tinichea, şi nu de aur, care valorează la preţul pieţei "impresionanta" sumă de 20.000 de lei. Poliţiştii au demarat imediat cercetările şi la scurt timp l-au identificat pe unul din autorii tâlhăriei, în persoana lui Vasile Muntean, de 25 de ani, din Vinţu de Jos. El a fost prezentat parchetului care a emis pe numele său un mandat de arestare de 30 de zile, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. Al doilea participant la eveniment este căutat în continuare de poliţişti. Pe lângă spaima cu care s-a ales, americanul va avea cu siguranţă şi amintiri pe care nu le va uita prea curând.

---