Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea. Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

     ASTĂZI: Vremea va intra într-un proces de răcire, temperaturile minime vor oscila între -3 şi 0 grade C, iar cele maxime nu vor depăşi +5, +6 grade. Vântul va prezenta unele intensificări, iar la munte sunt posibile precipitaţii mixte, lapoviţă şi ninsoare.

      Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea asociaţiei "Grupul pentru Dreptatea Investitorilor FNI", din Cluj, privind obligarea AVAB de a plăti despăgubiri de 37,6 miliarde lei, deşi în urmă cu trei luni, aceeaşi instanţă a aprobat o cerere similară. Potrivit AVAB, acţiunea investitorilor a fost respinsă întrucât a fost "introdusă prematur". Instanţa din Bucureşti a admis, de la începutul lunii iulie, acţiunea comună a 395 de investitori FNI, despăgubindu-i cu 49 de miliarde de lei. AVAB a cerut suspendarea executării, dar justiţia a dat dreptate inves­titorilor. Totodată, AVAB a î­na­in­tat recurs la decizia Curţii de Apel din luna iunie, iar CSJ ur­mează să se pronunţe pe data de 3 decembrie 2003. AVAB a pre­luat de la CEC toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţia in­stituţiei bancare cu FNI, această preluare fiind hotărâtă de Curtea Constituţională. (A.D.T.)

      Nu am mai fost de multă vreme la întrunirile prieteneşti ale membrilor Clubului "Rotary" din Alba Iulia, deşi am luat contact de multă vreme cu această "comunitate" transfrontalieră (formată de cei mai buni profesionişti din cele mai diverse domenii). Până de curând mă bucuram de fiecare dată când eram invitat (ca unul care a fost de faţă la naşterea clubului, asistată de "fraţii" englezi, francezi şi americani, în urmă cu vreo 8 ani, la Sala Unirii). Ultima întrunire a acestora mi-a lăsat însă un gust amar prin cruda ei asemănare cu un "chef tovărăşesc". Şi nici măcar atitudinea excepţional de binevoitoare a preşedintelui rotarienilor albaiulieni, dl. Marian Sarmeş, sau cea prietenescă a unor membri (e drept, ostilă a altora, chiar dispreţuitoare), nu mi-a şters din suflet amărăciunea. Voi explica de ce.
     Scopul întrunirii era acela de strângere a legăturilor, de dialog şi eventuală stabilire a unor proiecte comune. Aşadar, atmosferă caldă, faină, convivii fiind cu toţii animaţi de cele mai bune şi generoase intenţii. S-au făcut urări reciproce din partea celor doi preşedinţi (Marian Sarmeş şi Gheorghe Iviniş), cadouri reciproce..., ba s-a şi organizat un concurs hazliu de cultură generală între cele două cluburi.
     În mijlocul acestei stări de bine, în uşa salonului s-a ivit un copilaş de vreo opt ani, cu intenţia vădită de a cere de pomană. Nu l-a observat nimeni însă, iar amărâtul a fost scos afară de către şefa de sală. Aceasta în timp ce rotarienii îşi vărsau contribuţia către "trezoreria" clubului: unii în valută, alţii în lei (fondul permanent constituit fiind de peste 10 milioane de lei). Am mai stat vreo 10 minute şi am plecat şi eu, tocmai când comesenii se pregăteau de "concurs". Am plecat bombănind furios ceva despre "ritualizarea alegerilor", în faţa unor figuri ironice, cărora nu m-am mai ostenit să le explic nimic. O fac acum, pe scurt: acţiunile colective (sau chiar singulare) care se repetă după un tipic, în acelaşi spaţiu, dobândesc conotaţii rituale (începând cu băutul cafelei şi sfârşind cu slujbele religioase sau întrunirile de altă natură). Uneori, ele premerg evenimente reale, de viaţă, care se petrec la o altă scară (n-o spun eu, ci misticii, filosofii, "iniţiaţii"), iar în cazul de faţă astfel de evenimente ar putea fi... viitoarele alegeri sau constituirea Parcului Industrial Sebeş-Alba (PISA). Nu susţin acum că rotarienii ar fi musai să ştie ceva din doctrinele ezoterice (care au componente inclusiv în organizaţii de tipul clubului lor), dar nici să se închisteze într-un fel de scepticism ce frizează ateismul comunist!
     Pe de altă parte, conotaţiile întâmplării cu copilul-cerşetor ne duc, vrând-nevrând, cu gândul la discrepanţele societăţii româneşti din zilele noastre. O societate în care tocmai cei al căror scop este activitatea în folosul comunităţii, "slujirea" amărâţilor, dezvoltarea unor programe de eliminare a inechităţilor, conferirea de şanse egale etc., sunt aceia care nu au nici ochi să vadă, nici urechi să audă şi cu atât mai puţin... voinţă de a schimba ceva în lumea în care trăim. Sigur, nu mă refer la rotarieni, dar ei sunt o "expresie condensată" a structurii societăţii româneşti la nivelul ei superior şi... dispreţuitor (sau indiferent). Prin urmare, ca şi administratorii noştri de destin, rotarienii se distanţează de realitate, treptat, ignorându-şi menirea de a "servi" comunitatea. Curând, ca şi politicienii, ei vor ajunge cu picioarele pe Pământ şi cu mentalitatea... în Lună!