Au mai rămas doar două zile până când Bruxelles-ul va da publicităţii Raportul de ţară privind România. Deja BBC, prin corespondenţii săi, a intrat în posesia unor date din raport şi a făcut public faptul că, potrivit acestuia, "România este aproape de a avea o economie funcţională, dar că funcţionarea este împiedicată în continuare de slăbiciunile sistemului judecătoresc şi administrativ". Raportul subliniază progresele făcute de ţara noastră către stabilizarea macroeconomică şi reformele structurale, faptul că procesul de privatizare a unor mari companii de stat s-a accelerat, doar că mai înregistrează unele întârzieri în sectorul energetic.
    Întrucât în raport se face referire expresă la "slăbiciunile sistemului administrativ", trebuie să admitem că una dintre problemele spinoase cu care se confruntă societatea românească o reprezintă faptul că PATRONATELE nu au dobândit rolul pe care trebuie să-l aibă de drept, cel de motor al economiei de piaţă. Iată însă că noua Constituţie vine şi "consacră rolul patronatelor în societatea românească". Ani la rând, din 1990 încoace, asociaţiile profesionale, patronatele din diverse domenii de activitate au fost pur şi simplu marginalizate, n-au fost aproape deloc acceptate ca parteneri de dialog ai guvernului atunci când s-au stabilit anumite strategii de dezvoltare, preţuri, tarife şi multe altele, probleme care de fapt ţineau în primul rând de ele, ca principali producători sau făuritori de bunuri.
    De fiecare dată, ca un făcut, acestora li s-a "tăiat" microfonul în favoarea organizaţiilor sindicale, care, în aceşti ani, în bună parte, au "făcut legea" şi în domeniul producţiei (deşi nu aveau nici un fel de drept), dar mai ales au ştiut tot timpul să ceară, chiar dacă producţia şi productivitatea erau la pământ. Desigur, nu vrem să minimalizăm în nici un fel rolul sindicatelor în societatea românească, el este şi va fi unul foarte important, dar aşa după cum numeroşi oameni de afaceri sau investitori privaţi au declarat-o, ele nu trebuie să se substituie patronatelor în dialogul cu guvernul sau cu alte organisme ale statului atunci când se iau hotărâri cu privire la producţia de bunuri. În acest domeniu trebuie lăsate în faţă, chiar invitate la dialog, în primul rând patronatele, organizaţiile sindicale fiind în mod normal interesate în adoptarea unor măsuri favorabile, deoarece rezolvarea revendicărilor lor ţine în cea mai mare parte de bunul mers al producţiei. Şi pentru a se convinge toată lumea că aşa este, dăm ca exemplu "modelul german", că tot ne plac nouă modelele luate de la alţii. Însă, în acest domeniu, chiar că este bine să privim şi să tragem cu urechea la alţii, care au reuşit de zeci de ani să pună bazele unui capitalism înfloritor, ale unei economii de piaţă autentice, bazate în primul rând pe legea cererii şi ofertei. Iată cam cum sunt privite asociaţiile patronale şi ce rol important au avut şi au ele în dezvoltarea economiei germane: "Trăsătura definitorie a capitalismului organizat este existenţa unor numeroase instituţii "para-publice": asociaţii comerciale, camere de comerţ, bănci cooperatiste de economii, institute de cercetări ş.a.m.d. Acestea sunt organizaţii care domină sferele publice şi private, stimulând puternic activităţile firmelor individuale şi ale sectoarelor industriale. Firmele germane, de exemplu, caută în general informaţii, servicii şi chiar ajutor financiar la astfel de asociaţii de vârf cum sunt: Federaţia Industriilor Germane, Camera Germană de Comerţ şi Confederaţia Asociaţiilor Patronilor Germani. Astfel, ele sunt mai mult decât grupuri de interese private, fiind delegate de către stat să îndeplinească importante funcţii publice. Guvernul sprijină toate acestea printr-o legislaţie care cere firmelor să aparţină unor astfel de camere sau asociaţii şi finanţează circa jumătate din costurile centrelor inovaţionale în dome­niu..." (Linda Weiss - Mitul statului lipsit de putere).
    Aşadar, vom avea cu adevărat o economie de piaţă func­ţională numai încurajând şi sprijinind asociaţiile patronale, creându-le cadrul legislativ necesar de manifestare, tratându-i ca pe cei mai importanţi parteneri.