Săptămâna trecută a aparţinut aproape în exclusivitate, ca prezentare în prime-time, mediatizării calificativelor acordate de oficialii europeni în Catalogul integrării ţării noastre în Uniunea Europeană. Până şi talk-show-urile au fost monopolizate de acest subiect, protagoniştii de la Putere sau din Opoziţie comentând după propriile interese Raportul de ţară pentru anul 2003, în care semantica limbii engleze le-a dat mult de furcă actorilor politici în decuantificarea dilemei "a avea sau a nu avea economie funcţională de piaţă pe plaiurile mioritice". Cu ochii ţintă spre viitorul european al României, a trecut aproape neobservat un subiect din trecutul nu prea îndepărtat, unul care făcea mare vâlvă în anii imediat următori evenimentelor din decembrie 1989, acela al demascării celor care au făcut poliţie politică scuipând şi turnând totul şi pe toţi Securităţii ceauşiste.
    Cronologic vorbind, luni, 3 noiembrie, cotidianul "Ziua" prezenta un document în care cita un raport întocmit de generalul Aron Bordea, potrivit căruia Corneliu Vadim Tudor turna la Securitate, unul dintre "subiecţi" fiind Andrei Pleşu. Dezvăluirile fac parte din Dosarul "Cultură-Literatură-Artă" ce are 19 volume şi care în prezent se află în cercetare. Prima replică a venit din partea Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi, care s-a autosesizat anunţând că va redeschide dosarul de Securitate al lui Vadim Tudor, programând o audiere a liderului PRM de către membrii colegiului. A urmat declaraţia, cel puţin surprinzătoare, atât ca şi conţinut, cât mai ales ca moment ales, a fostului şef al SRI, Virgil Măgureanu, care, după aproape şapte ani de când a fost schimbat din funcţia supremă deţinută la SRI, a recunoscut că C.V. Tudor a făcut poliţie politică. Subiectul acestor dezvăluiri (l-am numit aici pe liderul PRM) a reacţi-onat violent, în stilu-i caracteristic, denigrându-şi acuzatorii şi nesfiindu-se să afirme chiar că ar fi fost mândru dacă ar fi fost colaborator al fostei Securităţi, un titlu de "nobleţe" în opinia liderului PRM. Cel puţin curios este faptul că, deşi Corneliu Vadim Tudor a fost abonat la candidatura pentru preşedinţia României, iar în anul 2000 a avut nevoie de un certificat care să ateste faptul că nu a colaborat cu fosta Securitate, pe care de altfel l-a şi primit, aceste dezvăluiri apar acum, în anul preelectoral 2003. Membrii Colegiului susţin că în anul 2000, când Vadim a fost cercetat în calitate de candidat la preşedinţie, nu s-au găsit nici un fel de informaţii despre el în arhiva fostei Securităţi. Să nu fi ştiut SRI despre existenţa celor 19 volume înainte de alegerile din 2000? Puţin probabil, ţinând cont de poziţia exprimată oficial săptămâna trecută de fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu.
    Continuăm deci să insistăm şi să ne întrebăm: De ce apar tocmai acum aceste dezvăluiri? Ultimele declaraţii ale unor importanţi lideri de opinie induc un răspuns formulat, însă, tot printr-o întrebare: Se încearcă oare scoaterea PRM-ului în afara legii? Citându-l pe analistul politic Dan Pavel, îndepărtarea acestui partid de pe scena politică românească reprezintă cel mai dur test pentru PSD: "Pentru a scoate PRM în afara legii îţi trebuie un curaj pe care nu l-au avut Constantinescu, Zoe Petre, Dorin Marian, Radu Vasile, Ion Diaconescu, Petre Roman, Ionescu-Quintus şi alţi lideri ai coaliţiei şi puterii din perioada 1996-2000. Are Adrian Năstase un asemenea curaj? Din modul în care atacă Alianţa PNL-PD, pare că trăieşte cu iluzia că marii inamici sunt Stolojan şi Băsescu. Dar Vadim Tudor este politic mai periculos decât toţi la un loc. Cei care au crezut că este un simplu bufon, şi l-au încurajat, s-au înşelat. Dacă nu va fi oprit, cu mijloace chirurgicale, preventive, el ar putea ajunge la putere sau într-o situaţie de a ameninţa din nou cu lovitura de stat, iar atunci mai rămâne o singură soluţie. Războiul civil".