Lupta împotriva corupţiei a devenit un război naţional. Fiecare dintre noi avem la îndemână o armă cu care o putem pune la zid şi lichida, armă pe care am avut-o şi pe vremea lui Ceaşcă, dar care atunci se lăsa cu decapitări, cu "moartea politică" a multor şefi şi şefuleţi. Arma despre care se face vorbire în rândurile de faţă era reclamaţia anonimă, telefonul, dialogul de taină. Să auzi şi să nu crezi, Parchetul Naţional Anticorupţie a deschis o linie telefonică la care noi, eu, tu, el, adică omul de rând poate denunţa corupţia acolo unde descoperă că s-ar manifesta ea. Puteam să căutăm ca Diogene cu lumânarea, că idee mai tâmpită ca asta nu se putea găsi. În mod normal pentru că, în realitatea profund deformată a societăţii româneşti, orice este posibil. Păi nea tălică şi cutărică din guvern, din PNA, de unde să ştie cetăţeanul obişnuit din mândra noastră ţară mioritică de marea corupţie, pentru care a fost înfiinţat PNA-ul? O fi ştiind el de bacşişul ce-l dă şperţarului de funcţionar de la primărie, medicului ics sau igrec, sau paznicului cutărei instituţii, pentru a ajunge la mult discutatul funcţionar cu cotiere gogolian, dar de marea corupţie de unde să ştie el, când este ţinut ca un handicapat la marginea societăţii? Ei bine, a mai fost găsită o gogoriţă. PNA-ul anunţă cu trâmbiţe şi surle că s-a instalat, s-a deschis, mai bine zis, o linie telefonică la care omul simplu să denunţe corupţia. Un telefon pentru Al Capone? La acest telefon căruia i-am uitat, şi ne cerem scuze, numărul, pârliţii de rând îi vor denunţa pe corupţii de rând. Uite aşa ne asmute tătucul Iliescu, căruia se spune că i-ar aparţine această fabuloasă iniţiativă, pe unii împotriva altora. Divide et impera!, spune adagio-ul latin. Iată că trăim s-o vedem şi pe asta, ca omul obişnuit să-l poată lua de guler pe corupt şi să-i zică de mamă.
    Să ne fie cu iertare, dar o mai mare gogomănie, prostie, demagogie, cum vreţi să-i spuneţi, nici că mai există. Curată delaţiune. Păi cum se poate, stimaţi guvernanţi, politicieni ai unei năclăite Dâmboviţe de noroaie imorale, să inventaţi o astfel de prostie? Când se ştie că în România funcţionează nu ştiu câte parchete şi corpuri de control, agenţi şi paraagenţi, plus Poliţia. De ce să se mai vâre omul de rând în vânătoarea de corupţi? Iar dacă admitem că omul de rând ştie mai multe decât organele de investigaţie, asta înseamnă că cei plătiţi din banii publici să se lupte cu corupţia nu-şi fac cum se cuvine datoria. Prin urmare, trebuie schimbaţi cu alţii. E anormal şi imoral să-i transformăm pe cetăţenii acestei ţări în delatori sau informatori ai Parchetului condus de Ioan Amărie. Daţi-ne nouă salariile, gradele, legitimaţiile şi prerogativele celor puşi să controleze şi să ia act de furăciune, de corupţie şi o vom face. Consider că turnătoria oficializată va distruge şi minima coeziune socială care mai există în România şi ne va transforma într-o naţie de pârâcioşi, pârâţi şi tăcuţi. Asta ar însemna că, la 13 ani de la Revoluţie, ne întoarcem de unde am plecat, ne întoarcem la formula socială pe care PCR şi Securitatea au instituit-o. Şi, dacă am admite că firul de telefon s-ar înroşi de atâtea reclamaţii, nu înseamnă că am răpus capetele caracatiţei mafiote, ale corupţiei. Degeaba se bat cu pumnul în piept gladiatorii PNA că au prins marii corupţi şi se dă o listă de directori şi directoraşi, de poliţişti cu grade medii şi de alţi asemenea corupţi insignifianţi, asta înseamnă o frecţie la un picior de lemn. Asta ca şi cum te-ai lăuda că l-ai dat în vileag pe şoferul lui Tcaciuc sau Maria Vlas. Nu asta e marea corupţie, ci doar începutul drumului spre ea!