În vreme ce presa nu prididea să numere debranşaţii iar o televiziune cu datorii mari la stat arăta cu degetul ultima in­venţie a românului sărac dar întreprinzător, oala pe post de centrală termică, PSD-ul a scos din mânecă nişte propuneri de toată frumuseţea privind alegerile din 2004, pe care le-a prezentat luni la Cotroceni. Le reamintim pe cele mai im­portante: alegeri locale în 6 iunie, cu un singur tur de scrutin, parlamentare şi prezidenţiale simultane în 12 decembrie, vot uninominal la Senat, reducerea numărului de parlamentari şi diminuarea campaniei electorale de la 45 la 30 de zile. Luate ca din oală, partidele de opoziţie şi-au exprimat nemulţumirile marţi. Astfel, ele au respins vehement varianta alegerii pri­marilor după numai un tur de scrutin invocând, pe bună drep­tate, încălcarea principiului reprezentativităţii. De asemenea, data alegerilor generale a fost contestată, PSD-ului atri­buindu-i-se intenţia de a frauda alegerile la umbra pregătirilor de Crăciun. Mai puţin suspicioşi, noi credem că PSD-ul, în calitate de urmaş al FSN-ului, FDSN-ului şi PDSR-ului este pur şi simplu consecvent în demersurile sale de amestecare a Crăciunului în chestiuni politice cu "tentă prezidenţială". Să ne amintim deci că Nicolae Ceauşescu a fost executat în 25 decembrie 1989, caseta cu procesul şi împuşcarea fiind pre­zentate poporului de Televiziunea Română Liberă ca un fel de cadou de Crăciun. Ce frumos "arc peste timp" ar fi ca, la 15 ani de la acel eveniment însângerat, ţara să primească în dar un nou preşedinte democrat, în sfârşit altul decât Ion Iliescu, dar făcut din coasta domniei sale ca Eva din coasta lui Adam. Mica diferenţă ar fi că dl Adrian Năstase ar fi un preşedinte mai reprezentativ pentru cei 300 de milionari în dolari pe care i-a numărat revista "Capital" în România anului 2003, folosind ca prag minim al averii suma de 5 milioane de dolari.
    În chiar ziua apariţiei sale pe piaţă, lista celor mai bogaţi 300 de români a trezit discuţii aprinse, dintre care unele s-au purtat chiar pe micul ecran, la "Marius Tucă Show", de exemplu, unde Gigi Becali, latifundiarul din Pipera, s-a plâns că i-a fost subevaluată averea. El a mai spus că n-a fost de acord să-i apară numele în "Top 100" pentru a nu fi alăturat unor indivizi ca Viorel Cataramă (invitat şi el în emisiune) care şi-au făcut averea prin metode dubioase. "Păi cum vine asta? Societăţile iau bani de la bancă, dar nu-i mai dau înapoi. Pe urmă vin diverşi şi spun că aia e averea lor. N-ar fi mai normal să fie declaraţi falimentari, dacă nu returnează îm­prumuturile? Ăştia n-au luat societăţile ca să facă afaceri. Au furat. Se bazează pe şmecherii. Uitaţi-vă la fondurile de in­vestiţii, cum a avut şi Cataramă. Faci un fond din ăsta, toţi pierd, iar tu câştigi. Cum vine asta?" Probabil că asta vine din cer, ca şi averea lui Gigi Becali făcută, conform mărturisirii proprii, cu ajutorul tatălui său (150.000 de dolari, în 1990) şi cu mila Domnului. Cataramă a replicat că el şi-a plătit datoriile faţă de păgubiţii SAFI şi că escroc este Becali, care ar fi primit de la MApN şi nu de la Dumnezeu terenuri bla­goslovite din zona Snagov contra altora, de valoare infinit mai mică.
    Dacă ei, bogaţii, se tratează în felul acesta unii pe alţii, săracii cu ce ochi ar putea să-i vadă? Mai ales că pe lista celor mai bogaţi români figurează, pe lângă oameni de is­pravă, şi o serie de persoane care s-au aflat în epicentrul scandalurilor de corupţie din ultimii ani. Ca fraţii Micula, fraţii Păunescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ioan Niculae, Dinel Staicu, Ilie Carabulea, Corneliu Iacubov.