Ca orice balcanic postmodern, românul a devenit extrem de versatil, de retractil, adică mai pe româneşte spus, o întoarce ca la Ploieşti. Cei cu memoria bună îşi mai aduc aminte de semnalele pe care le trăgea presa acum mai bine de un an privind fenomenul corupţiei, al abuzurilor de putere care se extinseseră cam mult. O serie întreagă de lideri centrali şi locali ai PSD-ului întinseseră prea mult coarda. Analiştii erau de părere că retragerea sprijinului politic pentru anumite persoane ar fi fost mai puţin costisitoare dacă nu chiar benefică pentru PSD decât aceeaşi operaţie să fie făcută mai târziu şi la presiuni externe. Ţin minte că domnul Năstase şi-a ieşit din morga sa cunoscută şi a avut o ieşire cât se poate de ţâfnoasă: "Nu vom da satisfacţie presei şi nu vom proceda la execuţii publice pe stadioane!" După mult trâmbiţatele controale ale centrului la filialele judeţene ale PSD s-a recunoscut cu o jumătate de gură că sunt câteva filiale care nu prea stau bine cu cotizaţia, dar că, în concluzie, baronii locali sunt mai presus de orice bănuială. Ei sunt la fel de inocenţi precum nou-născuţii.
    Iată că între timp o serie de ambasadori ai SUA, Marii Britanii, Franţei, UE şi mai nou Raportul de ţară pe 2003 au atras atenţia că în România corupţia continuă să fie un fenomen, un cancer diseminat în întreaga textură socială. Se spune că dacă mai mulţi inşi îţi spun că eşti beat, trebuie să te duci să te culci. Şi onor justiţia a început să se mişte ceva mai repede, dar numai la nivelul trei şi patru din ierarhiile de partid şi de stat. Au căzut doi consilieri guvernamentali, vicepreşedintele PSD al Aradului, primarul de PSD Satu Mare şi alte câteva hamsii, vorba şugubăţului conducător al "Plaiului cu boi", poetul Mircea Dinescu. Îngroşându-se gluma, la presiunile presei, ale străinătăţii şi ale opoziţiei politice interne, miniştrii Şerban Mihăilescu (alias Miki Şpagă), Hildegard Puwak şi Mircea Beuran au fost demişi sau poate demisionaţi. Cu toate că s-a demonstrat negru pe alb vinovăţia acestora, dl Năstase are cele mai bune păreri la adresa colegilor de echipă. Drept recompensă i-a luat pe Puwak şi pe Mihăilescu într-o călătorie în Brazilia, pe spesele contribuabililor. Nici preşedintele nu se lasă mai prejos, de aceea face mai tot timpul tandem cu Năstase deşi Constituţia i-o interzice, cu părinteştile sale aprecieri şi spune că d-na Puwak este de o corectitudine personală ireproşabilă. E greu de crezut că un politician de calibrul d-lui Iliescu nu ştie de matrapazlâcurile, ingineriile financiare, comisioanele şi privatizările în familie comise de fruntaşi ai PSD şi de o seamă de baroni locali. Se prea poate ca d-na Puwak să fie în comparaţie cu alţii o inocentă. Numai că normal s-ar fi cuvenit ca ministrul Integrării să fi fost primul care să interzică accesul la fondurile comunitare, mai cu seamă membrilor familiei sale. Asta ar fi dat bine şi PSD-ului, dar mai ales României.
    Mai nou, ca să-şi cosmetizeze cât de cât imaginea, PSD-ul l-a scos la înaintare pe Blănculescu, un fel de sperietoare a celor mici şi mijlocii. Nu cred că domnia sa, oricât de terminator ar fi, va pune corupţia pe butuci. După cum se poate observa, se încearcă în ceasul al doisprezecelea să se refacă din handicapul credibilităţii ce-l are PSD-ul. Vom vedea la alegerile din 2004.