Când se dă publicităţii câte un sondaj de opinie, indiferent de tema acestuia, mass-media decupează în primul rând topul partidelor şi al personalităţilor politice întocmit ca răspuns la clasica întrebare: "Pe cine aţi vota, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri?". Recentul sondaj CURS, comandat de Fundaţia pentru o societate deschisă, nu a făcut excepţie, presa aducând în prim plan clasamentele amintite. La capitolul partide, principala noutate este trecerea Alianţei PNL-PD pe locul al doilea în opţiunile electoratului, cu 30%, după un PSD cotat cu 43%. PRM se află pe locul al treilea, cu 16%, urmat de UDMR, cu 5%, PUR - 3%, PNŢCD şi AP cu câte 1%. De menţionat că 31% din electorat se declară nehotărât iar 6% nu votează. În privinţa personalităţilor care ar candida la preşedinţie, barometrul de opinie publică indică faptul că actualul premier, Adrian Năstase, ar întruni 41% din voturi, următorii clasaţi fiind Theodor Stolojan - cu 22%, Corneliu Vadim Tudor - cu 19%, Traian Băsescu - cu 11%, Mircea Geoană şi Emil Constantinescu cu câte 3%. Procentul celor nehotărâţi se ridică la 47, în timp ce 6% nu ar vota.
    Comentatorii care au abordat subiectul au tras concluzia că preferinţa românilor pentru PSD şi Adrian Năstase, relevată de barometru, este paradoxală în condiţiile în care 47% dintre cetăţeni consideră că în ţară lucrurile merg într-o direcţie greşită şi tot atâţia cred că, sub actualul guvern, corupţia a crescut substanţial. Dacă mai adăugăm şi faptul că 36% din populaţie se plânge că o duce mai prost decât anul trecut, iar 22% dintre intervievaţi consideră că peste un an vor trăi chiar mai rău, uimirea faţă de procentele babane ale guvernanţilor e şi mai mare.
    O privire mai atentă asupra sondajului în totalitatea lui este de natură, credem, să relativizeze paradoxurile de mai sus, prin evidenţierea unor mentalităţi tributare, pe de o parte, vechiului regim iar, pe de alta, compromiterii unor importante instituţii de a căror soliditate depinde chiar soarta statului de drept. Astfel, 83% dintre români nu au încredere în partidele politice, 81% nu se încred în Parlament, procentele de neîncredere situându-se cu mult peste 50 în cazul Justiţiei, Guvernului, Preşedinţiei, băncilor sau Poliţiei.
    Atitudinea faţă de sectorul privat este la rândul ei sceptică, în condiţiile în care 92% dintre români nu sunt asociaţi, nu au în proprietate o întreprindere sau o afacere şi nu intenţionează să facă ceva în sensul ăsta anul viitor. Semnificativ este şi faptul că 40% din populaţia ţării trăieşte din salariu, 31% din pensie şi numai 2% din profitul generat de afaceri. Mai mult, 40% dintre români au încredere în întreprinderile de stat, în timp ce 55%, respectiv 57%, nu au încredere în firmele private şi nici în investitorii străini. Deşi nu au încredere în instituţiile statului, românii aşteaptă totul de la stat, considerând că acesta trebuie să intervină în mai toate domeniile. Aşa, de exemplu, 80% dintre români cred că statul trebuie să sprijine, din bugetul public, persoanele fără locuinţă. De asemenea, 86% dintre români cred că este de datoria statului să le ofere locuri de muncă, 44% dintre aceştia socotind că ar trebui create întreprinderi de stat. Slavă Domnului că acelaşi procent este valabil şi în cazul celor care cred că statul ar trebui să încurajeze dezvoltarea sectorului privat. Pe urmele lui Ion Iliescu, 63% dintre cetăţeni cred că statul ar trebui să limiteze veniturile celor bogaţi, numai 11% dintre aceştia manifestându-şi dezacordul faţă de o asemenea posibilitate.
    Când o bună parte din electorat are asemenea mentalităţi etatiste, e normal ca un partid-stat precum PSD-ul să se bucure de popularitate, în ciuda tuturor păcatelor sale pe care încearcă din răsputeri să le ascundă în spatele pomenilor aruncate ca fumigenele în ochii obosiţi şi plânşi ai unor oameni care nu mai vor sau chiar nu mai pot exersa decât supravieţuirea într-o lume agitată, lacomă, egoistă, cu graniţe aproape invizibile între lege şi fărădelege.