Dumnezeule, întru tot îndurate, cel ce pe Manase prin rugăciune L-ai slobozit din legături şi din amare închisori, pe robii Tăi care prin noi acum se roagă, din închisoare slobozeşte-i, din tot răul şi primejdia izbăveşte-i, ca un iubitor de oameni. Ca un izvor al îndurării şi noian al bunătăţii, Hristoase Dumnezeule nu trece cu vederea pe cei ce sunt în supărări şi în nevoi şi care cu credinţă Te cheamă pe Tine, ci ca un îndurat, miluieşte-i şi din în­chisoare degrabă slobozeşte-i, ca să cânte Ţie: Aliluia. Amin!

     ASTĂZI: Vremea se menţine în aceleaşi coordonate, cu cer parţial acoperit şi o temperatură maximă de +11, +12 grade C. Noaptea se vor înregistra +5 grade C.
    MÂINE: Vreme în general frumoasă, în uşoară încălzire, cu temperaturi de +12, +13 grade C. Noaptea vor fi +7 grade C.

      În sec. al VI-lea apare cea mai nouă săr­bătoare marianică. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (he eisodos tes theotokou, Praesen­tatio Beatae Mariae Virginis ad Templum), numită popular Vovidenia. Ea comemorează ziua în care părinţii Ioachim şi Ana o duc pe Maria la Templul din Ierusalim (C. Bădiliţă, E­vanghelii apocrife). Intrarea în Biserică a Maicii Domnului se sărbătoreşte pe 21 noiembrie.
    Naşterea şi copilăria Mariei sunt descrise în apocrifa Protoevanghelia lui Iacob, al cărei autor presupus este Iacov, fratele vitreg al lui Iisus, numit şi Iacov cel Drept sau "fratele" Domnului, fiind primul episcop al Ierusalimului (în anul 62 de Paşti, evreii l-au ucis; în anul 2002 i s-a găsit urna de piatră utilizată la înmormântare). Când îngerul i-a spus că a prins sămânţă în pântec şi va naşte prunc, Ana a răspuns: "Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naşte prunc - băiat ori fată - îi voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieţii sale". În chiar momentul conceperii, Ana îşi consacră Tem­plului din Ierusalim viitorul copil. Destinul Mariei a fost hotărât de mama sa Ana sub inspiraţia îngerilor, încă înainte de a se naşte.
    După naştere, "Zi de zi prindea puteri copila. Când a împlinit şase luni, a pus-o Ana jos, pe pământ, să vadă numai dacă poate sta în picioare. Şi ea, făcând şapte paşi roată-mprejur, s-a întors în braţele Anei". Şapte este numărul perfect atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. După Sistemul Lumii, cel de-al şaptelea cer este situat în exteriorul Universului nostru. Şi Buddha când s-a născut a făcut şapte paşi. În versiunea armeană a apocrifei, Maria face trei paşi, tot un număr simbolic. După Sistemul Lumii, cel de-al treilea cer este situat în exteriorul Galaxiei noas­tre. Trei, şapte şi nouă sunt numere divine. Cel de-al nouălea cer (şi ultimul) este situat în ex­teriorul Corpului lui Dumnezeu Elohim.
    "Când pruncul împlini un an, Ioachim făcu masă mare şi chemă preoţii, învăţaţii, bătrânii şi întreg poporul lui Israel". Şi aşa "Lunile se adăugau una câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani Ioachim îi zise Anei: Iată, a venit timpul s-o ducem la Templul Domnului. Trebuie să ne ţinem cuvântul dat, ca nu cumva să ne-o ceară Atotstăpânitorul şi să rămână darul ne­primit. Dar Ana răspunse: Hai să mai aşteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl şi după mama ei. Să mai aşteptăm, încuviinţă Ioachim".
    "Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: Chemaţi pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să ţină în mână o făclie aprinsă pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin Templului Domnului. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o în­tâmpină pe Maria şi, sărutând-o, o binecuvântă zicând: Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârşitul veacurilor El îşi va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel".
    "Şi a aşezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Ma­ria începu să danseze şi toată casa lui Israel o îndrăgi". Acest eveniment din viaţa Ma­riei îl sărbătorim la 21 noiembrie. Apoi "Părinţii plecară uimiţi şi mulţumeau Dumnezeului atot­stăpânitor că fiica lor nu şi-a întors privirea înapoi. Maria rămase în Templul Domnului cu­rată ca o porumbiţă şi primea hrană din palma unui înger". Peste un an, Ioachim şi Ana au murit. Marele preot care o primi pe Maria în Templu, se numea Eleazar. Peste un an el moare şi în locul lui vine ca mare preot Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Se pare că altarul Templului din Ierusalim avea trei trepte şi Maria dansează chiar pe platforma (ultima treaptă) altarului.
    Este bine să se ştie că primul Templu a fost construit de Solomon (965-926 î.Hr.) între anii 958-951 î.Hr. În anul 586 î.Hr. armatele babiloniene sub conducerea regelui Nebucad­neţar cunoscut ca Nabucodonosor (605-562 î.Hr.) cuceresc Ierusalimul, dărâmă Templul şi duc poporul evreu în robie. În anul 538 î.Hr. regele perşilor Cyrus (mort în anul 530 î.Hr.) îşi face intrarea în Babilonul învins. În următorul an 537 î.Hr. printr-un edict, Cyrus permite evreilor să se întoarcă la Ierusalim şi să reconstruiască Templul. În acest an se pune temelia celui de-al doilea Templu, care este construit între oc­tombrie-noiembrie 520 î.Hr. - 12 martie 515 î.Hr. Irod cel Mare (37-4 î.Hr.), începând cu anul 20 î.Hr. reamenajează şi împodobeşte considerabil Templul. Această lucrare se termină în anul 63. Acest al doilea Templu în renovare l-a frecventat Iisus: "Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri!" (Marcu 13,1). În august 70 legionarii romani sub conducerea lui Titus ard şi distrug Templul. O lună mai târziu, septembrie 70, Ierusalimul este cucerit. Astăzi se vede din templu numai Zidul Plângerii din Ierusalim. În acest secol evreii vor construi cel de al treilea Templu, după integrarea lor în UE.
    În continuare calculăm anul când Maria a fost dusă la Templul Domnului. Iisus s-a născut în anul 7 î.Hr., când mama sa avea 16 ani. Deci Maria s-a născut în anul 23 î.Hr. Cum la îm­plinirea vârstei de trei ani Maria a fost în­credinţată Templului, intrarea în Biserică a Maicii Domnului a avut loc în anul 20 î.Hr., adică acum 2023 de ani. În consecinţă Ioachim şi Ana au murit în anul 19 î.Hr.
    În sec. al VI-lea, sub domnia lui Iustinian, s-a ridicat la Ierusalim o biserică închinată Fecioarei, dar numită "Biserica Sfânta Maria cea Nouă". A doua zi după sfinţire, care a avut loc pe 20 noiembrie 543, a început să fie serbat hramul Sfintei Marii. Sărbătoarea s-a extins în mai puţin de un secol în tot Orientul creştin, dar în Oc­cident (deşi cunoscută) ea nu a fost introdusă oficial decât de papa Sixtus al IV-lea în 1472. Suprimată de papa Pius al VI-lea, s-a impus definit începând cu pontificatul lui Sixtus al V-lea, din 1585. În concluzie, această sărbătoare există numai din 21 noiembrie anul 543. (ec. Vasile TURCU, membru al Academiei de Ştiinţe New York)